Neemia 2 - Neemia la Ierusalim
Trimite Pagina unui Prieten
Neemia 2
Neemia la Ierusalim.
1 In luna Nisan, anul al douazecilea al imparatului Artaxerxe, pe cind vinul era inaintea lui, am luat vinul si l-am dat imparatului. Niciodata nu fusesem trist inaintea lui.
2 Imparatul mi-a zis: Pentru ce ai fata trista? Totus nu esti bolnav; nu poate fi decit o intristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frica,
3 si am raspuns imparatului: Traiasca imparatul in veac! Cum sa n-am fata trista, cind cetatea in care sint mormintele parintilor mei este nimicita si portile ei sint arse de foc?”
4 Si imparatul mi-a zis: Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor,
5 si am raspuns imparatului: Daca gaseste cu cale imparatul, si daca robul tau ii este placut, trimete-ma in Iuda, la cetatea mormintelor parintilor mei, ca s-o zidesc din nou.”
6 Imparatul, linga care sedea si imparateasa, mi-a zis atunci: Cit va tinea calatoria ta, si cind te vei intoarce?” Imparatul a gasit cu cale sa ma lase sa plec, si i-am hotarit o vreme.
7 Apoi am zis imparatului: Daca gaseste imparatul cu cale, sa mi se dea scrisori pentru dregatorii de dincolo de Riu, ca sa ma lase sa trec si sa intru in Iuda,
8 si o scrisoare pentru Asaf, pazitorul padurii imparatului, ca sa-mi dea lemne sa fac grinzi pentru portile cetatuiei de linga casa, pentru zidul cetatii, si pentru casa in care voi locui.” Imparatul mi-a dat aceste scrisori, caci mina cea buna a Dumnezeului meu era peste mine.
9 M-am dus la dregatorii de dincolo de Riu, si le-am dat scrisorile imparatului, care pusese sa ma insoteasca niste mai mari ai oastei si niste calareti.
10 Sanhalat, Horonitul, si Tobia, slujitorul Amonit, cind au auzit lucrul acesta, nu le-a placut deloc ca venea un om sa caute binele copiilor lui Israel.
Neemia imbarbateaza pe popor.
11 Am ajuns la Ierusalim, si am ramas acolo trei zile.
12 Dupa aceea, m-am sculat noaptea cu citiva oameni, fara sa fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu in inima sa fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio alta vita, afara de vita pe care calaream.
13 Am iesit noaptea pe poarta vaii, si m-am indreptat spre izvorul balaurului si spre poarta gunoiului, uitindu-ma cu bagare de seama la zidurile darimate ale Ierusalimului si la portile lui arse de foc.
14 Am trecut pela poarta izvorului si pela iazul imparatului, si nu era loc pe unde sa treaca vita care era supt mine.
15 M-am suit noaptea pe la pirau, si m-am uitat iaras, cu bagare de seama la zid. Apoi am intrat pe poarta vaii, si astfel m-am intors.
16 Dregatorii nu stiau unde fusesem, si ce faceam. Pina in clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preotilor, nici mai marilor, nici dregatorilor, nici vreunuia din ceice vedeau de treburi.
17 Le-am zis atunci: Vedeti starea nenorocita in care sintem! Ierusalimul este darimat, si portile sint arse de foc. Veniti sa zidim iaras zidul Ierusalimului, si sa nu mai fim de ocara!”
18 Si le-am istorisit cum mina cea buna a Dumnezeului meu fusese peste mine, si ce cuvinte imi spusese imparatul. Ei au zis: Sa ne sculam, si sa zidim!” Si s-au intarit in aceasta hotarire buna.
19 Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, si Ghesem, Arabul, fiind instiintati, si-au batut joc de noi si ne-au dispretuit. Ei au zis: Ce faceti voi acolo? Va rasculati impotriva imparatului?”
20 Si eu le-am raspuns: Dumnezeul cerurilor ne va da izbinda. Noi, robii Sai, ne vom scula si vom zidi; dar voi, n-aveti nici parte, nici drept, nici aducere aminte in Ierusalim.”
Neemia 1 - Neemia - Neemia 3


Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.