Leviticul
Trimite Pagina unui Prieten
Exodul - Vechiul Testament - Numeri
Asculta toata cartea Leviticului (2:13:35):
Sau asculta fiecare capitol separat:
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27
Cei mai multi dintre aceia care au avut dorinta sincera de a citi Biblia de la un capat la altul s-au poticnit la cartea Leviticul! Trebuie s-o spunem si noi: aceasta carte nu este ca toate celelalte. Dar, faptul acesta nu o face mai putin importanta, ci ii sporeste si mai mult insemnatatea unica. Desi ea pare plicticoasa la citit, in ea se gasesc multe comori de extraordinara valoare. Plicticoasa pentru cititorul superficial, Leviticul se deschide ca o comoara de frumuseti in fata celui care este gata sa faca un mic efort de studiu. Cartea aceasta nu ne-a fost data pentru a fi citita, ci pentru a fi studiata.
Titlul: Numirea din limba romana vine din traducerea greceasca cunoscuta sub numele de “Septuaginta” si lamureste specificul acestei carti. Leviticul este un cod de prevederi legale si rituale dedicat Levitilor, adica urmasilor lui Levi, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov, care fusesera alesi de Dumnezeu sa alcatuiasca preotia lui Israel (Gen. 46:1-27).
Autorul: De 56 de ori este scris in text ca Dumnezeu a vorbit aceste cuvinte lui Moise, care le-a scris apoi el insusi sau le-a dictat altora spre a fi scrise (vezi Lev. 4:1; 6:1; 8:1; 11:1; 12:1). Domnul Isus certifica faptul ca aceasta carte ii apartine lui Moise (Marcu l:44 cf. Lev. 13:49).
Contextul istoric: Cartea Exodul se termina cu terminarea construirii Cortului intilnirii, facut “dupa chipul care i s-a aratat lui Moise pe munte”. Cum trebuiau sa foloseasca evreii aceasta constructie? Reglementarile asezate in cartea Leviticul sint raspunsul la intrebarea aceasta. Ele i-au fost date de Dumnezeu lui Moise in timpul de o luna si 20 de zile cit a durat construirea Cortului (Exod. 40:17) si in perioada plecarii poporului Israel de la muntele Sinai (Num. 10:11).
Continutul cartii: Sa spunem de la inceput ca au existat patru plingeri majore impotriva continutului acestei carti. Mai intii au fost aceia care au sustinut ca este imposibil sa poti intelege si explica ritualurile si simbolurile cartii Leviticul. Pentru acesti critici, citirea cartii nu poate aduce nici un fel de cistig spiritual. Apoi sint cei ce sustin ca oricum cartea aceasta nu prezinta nici un fel de importanta pentru crestinii de astazi deoarece asezamintele legamintului Mozaic sint depasite si n-au nici un fel de aplicabilitate in Biserica. A treia plingere este aceia ca impresia generala produsa de rigorile si asezamintele crude si singeroase descrise in acest text sint in contradictie clara cu imaginea despre Dumnezeu pe care ne-o pun inainte celelalte carti ale Bibliei; in sfirsit, a patra plingere impotriva Leviticului vine din partea celor care zic ca este foarte dificil de studiat aceasta carte din cauza ca nu este exprimata intr-o expunere ordonata. Este usor sa urmaresti desfasurarea evenimentelor in Geneza si Exodul, dar este aproape imposibil sa intelegi cum se succed lucrurile in Leviticul.
Un foarte scurt cuvint introductiv despre continutul Leviticului va risipi imediat aceste pretinse obstacole si va arata ca aceasta carte nu este depasita de loc, ca abunda in valori spirituale fara de care crestinismul veacului acesta ar fi mai saracit, ca il prezinta pe Dumnezeu in toata splendoarea caracterului Sau si ca textul ei urmareste un plan prestabilit, armonios si bine alcatuit. Toate cartile care urmeaza in Biblie dupa Leviticul sint marcate de culoarea specifica a acestei carti. Iata de ce este impoartant sa o cunoastem si sa ne familiarizam cu terminologia si cu continutul ei.
Cuvinte cheie si teme caracteristice: Cartea aceasta este un manual al preotimii si este intesat de termeni specifici ca acestia: “jertfa” (apare de 42 de ori), “preot” (de 189 de ori), “singe” (de 86 de ori), “sfint” (de 87 de ori) si “ispasire” (de 45 de ori). Reglementarile din aceasta carte subliniaza necesitatea sfinteniei in trup si in suflet. Fraza: “sa fiti sfinti, caci Eu sint sfint” se repeta mereu ca un avertisment si ca o aducere aminte (Lev. 11:44, 45; 19:2; 20:7, 26). Noul Testament citeaza din textul si temele Leviticului de peste 90 de ori.
Scopul principal al cartii: Leviticul a fost scris ca sa arate Israelului cum sa traiasca in sfintenie. Lucrul acesta era necesar pentru ca Dumnezeu hotarise ca Israelul sa fie instrumentul prin care sa fie realizat planul de mintuire pentru toate celelalte neamuri. Metoda lui Dumnezeu pentru imprimarea unui tipar de sfintenie a fost intreita: jertfele, cu mesajul ca “fara varsare de singe nu exista iertare”, poruncile ca o marturie a caracterului divin si a conduitei cerute de Dumnezeu si pedepsele, anexate poruncilor ca un avertisment despre inflexibilitatea sfinteniei divine. Leviticul a fost destinat sa pregateasca Israelul si omenirea pentru venirea lui Cristos, prin trezirea sentimentului de vinovatie si de nevoie dupa o jertfa de ispasire, intregul ritual desfasurat la Cortul intilnirii era o trimitere spre lucrarea viitoare a Domnului Isus si spre sacrificiul suprem depus de El pe altarul din dealul Golgotei.
Valoarea perpetua: in primul rind, Leviticul este o revelatie a caracterului lui Dumnezeu, iar acesta este acelasi ieri, astazi si in veci. in al doilea rind, el prezinta felul lui Dumnezeu de a lucra cu oamenii. Nici acesta nu se schimba. Sfintenia lui Dumnezeu ne descopere mereu vinovatia noastra si nevoia noastra dupa Mijlocitorul, harului si al iertarii. in al treilea rind, Leviticul este o mostra de cod moral din domeniul teocratiei. Desi textul este foarte vechi, orice grup legislativ care se respecta ar face bine sa staruiasca asupra lui ori de cite ori au de imprimat societatii norme care sa-i garanteze stabilitatea si propasirea. in al patrulea rind, si cel mai important dintre toate, Leviticul este o comoara de tipuri si simboluri care ni-L prezinta pe Cristos in toata gloria si splendoarea Lui trecuta, prezenta si viitoare. Nu trebuie sa facem gresala sa credem ca daca unele dintre aceste simboluri si tipuri au fost deja implinite, toate se gasesc in aceiasi situatie. Daca este sa tinem seama de aluziile Noului Testament, multe tipuri si simboluri isi asteapta inca implinirea. Iata de exemplu simbolurile inscrise in sarbatorile nationale evreiesti. Primele doua, Pastele si Cincizecimea si-au trait implinirea la cea dintii venire a Domnului. Ce vom zice insa despre maiestuoasa Zi a Ispasirii pentru intregul popor Israel? Am vazut din Evanghelii si Epistole ca Isus Cristos a intrat in cer ca Mare Preot si a savirsit curatirea tuturor lucrurilor, dar cum ramine cu restul ritualului din sarbatoare: cu reintoarcerea Lui la poporul care astepta afara si cu binecuvintarea pe care trebuie s-o imparta asupra tuturor? S-a implinit si aceasta? Cum ramine cu celelalte doua sarbatori din calendar? Ce se poate spune despre implinirea Sarbatorii Trimbitelor si despre acel magnific “An Sabatic”? Dar cu extraordinarul an “al jubileelor”? Istoria trecuta si prezenta nu prezinta nici un eveniment care sa poata corespunde cu aceste semnificatii. Prin urmare, Leviticul este dovedit a fi inca o carte care trebuie studiata pentru anticiparea, intelegerea si asteptarea vremurilor viitoare. Acele vremi in care “pina si pe zurgalaii cailor va sta scris: “Sfinti Domnului” (Zaharia 14:20).
Pentru o intelegere corecta a cartii Leviticul trebuie sa avem un punct de plecare corect. El se gaseste in primul verset din primul capitol al cartii: “Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din Cortul intilnirii…”
Anterior Dumnezeu le vorbise de pe muntele Sinai. Fusese un glas de Dumnezeu pentru un popor vinovat, cu care nu facuse inca un legamint. De data aceasta Dumnezeu vorbeste poporului din interiorul Cortului. Este glasul Dumnezeului intrat intr-o relatie de partasie cu poporul Sau prin intermediul jertfelor si al iertarii. Cartea Leviticul nu vorbeste poporului ca sa-l mintuiasca (lucrul acesta se savirsise prin jertfirea mielului pascal cu prilejul scoaterii din Egipt), ci pentru a-l invata cum sa ramina intr-o relatie buna cu Dumnezeul mintuirii lor. in interpretarile lor tipice, jertfele din aceasta carte ne dezvaluie frumusetea jertfei Domnului Isus in multiplele ei fatete prin care isi exercita eficacitatea spre cei ce deja sint mintuiti si au intrat intr-o relatie noua cu Dumnezeu fiind justificati prin credinta. Acesta este punctul de plecare al cartii Leviticul. El este o continuare fireasca a Genezei si Exodului. in Geneza putem vedea remediul pregatit de Dumnezeu pentru ridicarea omului din caderea sa: “Saminta femeii”; in Exodul vedem raspunsul lui Dumnezeu la strigatul desnadajduit al omului aflat in robie: “singele Mielului”; in Leviticul vedem tot ceea ce are nevoie omul ca sa pastreze o relatie buna cu Dumnezeu: un Preot, o Jertfa si un Altar. Pe merit, Leviticul ocupa locul central in cele cinci carti ale lui Moise, caci prin invatatura lui despre mijlocire prin preot, jertfa si altar, el este adevarata inima a Pentateucului - si in fapt, a Evangheliei.
Leviticul sta fata de Exodul in aceiasi relatie pe care o au Epistolele cu Evangheliile, in Evanghelii noi sintem “eliberati” prin singele Mielului, in Epistole ajungem sa fim locuiti de Duhul Sfint al lui Dumnezeu, in Evanghelii Dumnezeu ne vorbeste din afara, in Epistole el glasuieste din launtru. in Evanghelii noi avem baza partasiei noastre cu Dumnezeu: rascumpararea, in Epistole gasim umblarea noastra in partasia cu Dumnezeu: sfintirea. Ca si in Leviticul, si in Epistole ne sint prezentate multiplele fatete ale lucrarii de ispasire manifestate de Dumnezeu fata de cei care sint deja mintuiti.
impartirea cartii: Exista doua parti distincte: pina la capitolul 17 si de la capitolul 17 la sfirsit. Prima parte se ocupa de probleme ne-morale, iar cea de a doua parte se ocupa de probleme morale. Prima parte are de a face cu intinaciunea ceremoniala si fizica, in timp ce a doua parte se ocupa de intinarea morala si spirituala. Cea dintii reglementeaza o curatenie a inimii, iar cea de a doua defineste limitele unei vietuiri in absoluta curatie.
SCHITA CARTII
I. BAZA PARTASIEI: JERTFA 1 - 17
JERTFELE
a. Arderile de tot, 1:1-17
b. Jertfele de mincare, 2:1-16
c. Jertfele de multumire, 3:1-17
d. Jertfele pentru ispasire, 4:1-5:13
e. Jertfele pentru vina, 5:14-6:7
f. Lamuriri la legile expuse, 6:8-7:38
PREOTII
a. Consacrarea in slujba, 8:1-36
b. Inaugurarea slujirii, 9:1-24
c. Denaturarea slujirii, 10:1-20
OAMENII
a. Curatia in mincare, 11:1-47
b. Curatia dupa nastere, 12:1-8
c. Curatia in caz de lepra, 13:1-14:57
d. Necuratia barbatului, 15:1-18
e. Necuratia femeii, 15:19-33
f. Sarbatoarea ispasirii, 16:1-34
ALTARUL
a. Singurul loc pentru jertfa, 17:1-9
b. Interdictia de a minca singe, 17:10-16
II. ROADA PARTASIEI: SFINTIREA 18-27
OAMENII
a. Sfintire in relatiile trupesti, 18:1-30
b. Sfintire in viata zilnica, 19:1-37
c. Pedepse pentru sfidarea sfintirii, 20:1-27
PREOTII
a. Porunci privitoare la preoti, 21:1-22:16
SARBATORILE
a. Sabatul, 23:1-3
b. Pastele, 23:4-8
c. Rusaliile, 23:8-22
d. Anul nou si trimbitele, 23:23-25
e. Ziua ispasirii, 23:26-32
f. Sarbatoarea corturilor, 23:33-44
ULEIUL Sl PiINEA
a. Untdelemnul pentru sfesnic, 24:1 ;4
b. Piinile pentru punerea inainte, 24:5-9
FELURITE PEDEPSE
a. Pedeapsa celui ce huleste, 24:10-16
b. Pedeapsa celui ce ucide, 24:17-23
RiNDUIELI PENTRU TARA CANAANULUI
a. Odihna pamintului, 25:1-7
b. Anul de veselie, 25:8-55
c. Binecuvintarea si blestemul, 26:1-46
d. Pocainta, 26:40-46
e. Juruintele, 27:1-29
f. Zeciuielile, 27:30-34


Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.