Judecatorii
Trimite Pagina unui Prieten
Iosua - Vechiul Testament - Rut
Asculta toata cartea Judecatorilor (1:45:32):
Sau asculta fiecare capitol separat:
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21
Cu cartea Judecatori ajungem sa facem cunostinta cu unul dintre cele mai remarcabile personaje din istoria lui Israel: profetul-judecator Samuel. Acest om extraordinar a fost o figura pivotala in trecerea Israelului de la sistemul teocratie la cel monarhic. Cartile scrise de el fac legatura naturala intre timpul lui Iosua si vremea imparatilor.
Circumstantele scrierii: Pentru a intelege cartile Judecatori si Rut trebuie sa plecam de la criza sfisietoare prin care a trecut Samuel spre sfirsitul vietii lui. in l Samuel 8:1-3 ni se spune ca fii lui Samuel n-au calcat pe urmele tatalui lor si poporul nemultumit de comportamentul lor ca judecatori s-a strins la Rama si i-a cerut sa aseze peste natiune un imparat “cum au toate neamurile” (1 Sam. 8:5). Cererea aceasta l-a durut foarte mult pe Samuel care s-a vazut lepadat de popor inainte de vreme. Dumnezeu i s-a aratat insa in mihnirea lui si i-a explicat ca cererea poporului era mult mai vinovata decit parea la prima vedere: “Asculta glasul poporului in tot ce-ti va spune; caci nu pe tine te leapada, ci pe Mine Ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei. Ei se poarta cu tine cum s-au purtat totdeauna, de cind i-am scos din Egipt pina in ziua de astazi; M-au parasit si au slujit altor dumnezei”, (1 Sam. 8:7-8) Desi fusese unul dintre cei mai buni judecatori din Israel, Samuel a trait drama ca sub conducerea lui poporul sa se lepede de Dumnezeu si sa ceara un om muritor drept imparat peste natiune. Samuel li l-a dat atunci pe Saul (1 Sam. 9 si 10). O buna bucata de timp, Samuel a fost torturat mereu de o intrebare chinuitoare: “Unde am gresit?” Ca sa scape de ea, el i-a mai adunat o data la un loc pe toti evreii si le-a spus: “Iata-ma! Marturisiti impotriva mea… : Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat magarul? Pe cine am asuprit si pe cine am napastuit? De la cine am luat mita ca sa inchid ochii asupra lui? Marturisiti si voi da inapoi”. Ei au raspuns: “Nu ne-ai apasat, nu ne-ai napastuit, si nici n-ai primit nimic din mina nimanui”. Atunci Samuel a zis poporului:…” (1 Sam. 12:3-17) Ceea ce urmeaza in text este o recapitulare selectiva a istoriei lui Israel cu scopul de a arata poporului tragedia alegerii pe care au facut-o. Dumnezeu insusi a confirmat din cer spusele lui Samuel dind, in mijlocul anotimpului secetos, “chiar in ziua aceea tunete si ploaie” (1 Sam. 12:17-18). Speriat de cele intimplate poporul s-a cait si a vrut sa retracteze cererea pentru un imparat. Dar era prea tirziu. Dumnezeu facuse pe placul poporului, il aveau de acum pe Saul.
Ce se va intimpla insa cu Samuel? Amarit in suflet, el va ramine credincios acestui popor indaratnic si va cauta sa-i invete in continuare prin intermediul scrisului. Discursul sau magistral, va fi dezvoltat si imbogatit cu alte evenimente din trecut devenind o veritabila lectie de pedagogie istorica. Retras in singuratate, Samuel se asterne la lucru si scrie cartea Judecatori, cartea Rut si cartile 1 si 2 Samuel, caci spusese el: “Departe de mine sa pacatuiesc impotriva Domnului, incetind sa ma rog pentru voi! Va voi invata calea cea buna si dreapta”, (1 Sam. 12:23)
Titlul: Cartea isi ia titlul din insusi cuprinsul ei care este dedicat perioadei asa numitilor “judecatori”, reprezentantii lui Iehova, imparatul nevazut al Israelului. Acesti judecatori (sofetim - in ebraica) nu reprezentau o succesiune ordonata de guvernatori, ci niste eliberatori ocazionali ridicati de Dumnezeu pentru izbavirea lui Israel si pentru administrarea dreptatii.
Autorul: Asa cum am vazut, materialul cartii este pus impreuna de Samuel. Asta nu inseamna ca toate fragmentele cronicii istorice alcatuite de el au fost initial opera lui. Probabil ca multe din partile acestei carti au fost cronici ale semintiilor lui Israel. Amanuntele prezente in texte ca fabula lui Iotam, cintarea Deborei, mesajul lui Iefta catre regele Amon si detaliile marunte din descrierea adunarii de la Mitpa ne trimit la niste autori care au fost ei insisi martori participanti la aceste evenimente. in acelasi timp, apare evident faptul ca aceste relatari au fost editate mai tirziu de cineva care le-a pus impreuna. Aflam astfel ca la scrierea cartii, chivotul legamintului fusese luat deja din Silo (Jud. 18:31; 20:27) si ca Israelul trecuse deja de pragul instaurarii monarhiei (17:7; 18:1; 19:1; 21:25). Nu trecuse insa vremea lui David, caci despre Iebusiti ni se spune ca: “au locuit in Ierusalim cu fii lui Beniamin pina in ziua de azi” (Jud. 1:21)
Data: Pe vremea lui Saul, dupa 930 i.Cr. Evenimentele cartii acopere insa primii 300 de ani petrecuti de Israel in Canaan, aproximativ intre anii 1380 -1050 i.Cr.
Continutul cartii: Samuel face ca evenimentele acestei perioade sa sune ca o lectie de istorie pentru poporul Israel. Dorinta lui este sa-i convinga pe evrei ca din orice greseala exista posibilitatea intoarcerii la “Dumnezeul care nu oboseste iertind”. Desi sint pomeniti un total de 12 judecatori, numai despre citiva se vorbeste in detaliu asa ca tot cuprinsul cartii poate fi rezumat la cinci serii de sapte: 7 apostazii, urmate de 7 pedepse prin robie, care fac poporul sa se pocaiasca de 7 ori si se termina prin 7 izbaviri minunate lucrate de Dumnezeu prin intermediul a 7 judecatori. Samuel stia si el ca repetitia este mama invataturii. De aceea el alege din trecutul Israelului 7 situatii in care poporul a gresit inaintea lui Dumnezeu si le arata cum, de fiecare data, pocainta a fost singura iesire posibila de sub pedeapsa divina. Urmarea acestei pocainte a fost, de fiecare data, indurarea lui Dumnezeu, izbavirea si binecuvintarea, in felul in care o reda Samuel, istoria lui Israel este o istorie ciclica.
Cuvinte cheie si teme caracteristice: Exista o fraza-comentariu care se repeta ca un advertisment in punctele de greutate ale cartii: “in vremea aceea nu era imparat in Israel. Fiecare facea ce-i placea” (17:6; 18:1; 21:25). Exista aici un semnal de alarma pentru cei ce nu-L vor pe Dumnezeu sa domneasca asupra lor si nu accepta Cuvintul Lui ca norma cu autoritate absoluta asupra vietii lor.
Fiecare din ratacirile lui Israel este introdusa cu aceleasi cuvinte: “Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului…” (3:7; 3:12; 4:1; 6:1; 10:6; 13:1). Pedepsele trimise de Dumnezeu pentru neascultarea lor sint numite cu termeni care subliniaza dreptul de posesiune al lui Iehova asupra Israelului: “Si Domnul i-a vindut in miinile lui…” (3:8; 4:2; 10:7) sau “Si Domnul i-a dat…” (6:1; 13:1). Pocainta poporului sub chinul pedepsei este descrisa mereu cu aceleasi cuvinte: “Copiii lui Israel au strigat catre Domnul” (3:9; 3:15; 4:3; 6:7; 10:10). Repetarea aceasta obsedanta scoate in evidenta caracterul ciclic al oscilatiilor poporului Israel si mareste probabilitatea ca lectia data de Samuel sa fie inteleasa bine de cititorii lui evrei.
Pentru cititorul crestin, cartea Judecatori mai ilustreaza si alte teme biblice:
1. Rautatea si depravarea inimii umane “deznadajduit de rea si de inselatoare” (Jud. 2:11-13, 17, 19; 8:33-35; 10:6; 13:1).
2. Placerea pe care o are Dumnezeu sa se foloseasca de lucruri slabe: Ehud - un infirm stingaci (3:15), Samgar - cu un otig de plug (Jud. 3:31), Debora - o femeie (Jud. 4:2, 9, 21; vezi si Jud. 9:53, Ghedeon - cel mai mic dintr-o familie saraca (Jud. 6:15), ceata mica de ostasi cu ulcioarele in miini (Jud. 7:16) si falca de magar din mina lui Samson (Jud. 15:15).
3. Duhul Sfint este cel ce da tarie si biruinta, in viata lui Otniel (Jud. 3:10), in viata lui Ghedeon (Jud. 6:34), in viata lui Iefta (Jud. 11:29), in viata lui Samson (Jud. 13:25; 14:6; 15:14), in viata tuturor copiilor lui Dumnezeu (Zaharia 4:6).
Cartea Judecatorilor se termina intr-un dezastru total si generalizat. Stricaciunea morala, civica si spirituala prevala pretutindeni. Asta nu inseamna ca poporul nu avea totusi o lege. Falimentul oamenilor nu anuleaza standardul lui Dumnezeu, tot asa cum astazi dispretul fata de cele 10 porunci si fata de invataturile lui Cristos nu inseamna ca acestea nu exista. Cartea Judecatori este o dovada ca, lasat de capul lui, omul nu merge in sus pe calea progresului, ci coboara vertiginos in abisurile pacatului. Lumea are nevoie de izbavire. Ca si alta data, oriunde exista pocainta sincera ea se va grabi sa soseasca. Si va aduce o data cu ea si binecuvintarea!
Mesajul cartii: Este clar ca Samuel nu a fost preocupat sa redea fidel si cronologic istoria. Dorinta lui este sa noteze numai anumite evenimente care au o semnificatie spirituala aparte. Aceasta explica de ce unor intimplari li se acorda un spatiu atit de mare in naratiune, iar altora doar un spatiu restrins. Lipsesc aproape cu desavirsire referintele la activitatea “marilor preoti” care au fost activi in aceasta perioada, iar istoriile judecatorilor nu sint asezate neaparat intr-o ordine naturala. De fapt, unii dintre ei au functionat simultan in teritorii diferite din intinderea Israelului. Mesajul cartii trebuie cautat in ultimul discurs tinut de Samuel in fata poporului: “Nu va temeti! Ati facut tot raul acesta; dar nu va abateti de la Domnul, si slujiti Domnului din toata inima voastra. Nu va abateti de la El; altfel ati merge dupa lucruri de nimic, care n-aduc nici folos, nici izbavire, pentru ca sint lucruri de nimic. Domnul nu va parasi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui cel mare, caci Domnul a hotarit sa faca din voi poporul Lui… Temeti-va numai de Domnul, si slujiti-L cu credinciosie din toata inima voastra; caci vedeti ce “putere desfasoara El printre voi” (1 Sam. 12:20-24)
SCHITA CARTII
CADRUL ISTORIC GENERAL 1:1-3:6
a. Situatia politica, 1:1-36
b. Situatia spirituala, 2:1-3:6
I. PRIMUL CICLU 3:7-11
a. Pacatul idolatriei, 3:7
b. Pedeapsa prin robie, 3:8
c. Pocainta evreilor, 3:9
d. Ridicarea lui Otniel, 3:9-10
e. Tara are odihna, 3: 1 1
II. AL DOILEA CICLU 3:12-31
a. Neascultarea poporului, 3:12
b. Pedeapsa prin robie, 3:12-14
c. Pocainta evreilor, 3:15
d. Ridicarea lui Ehud, 3:12-29
e. Tara are odihna, 3:30
III. AL TREILEA CICLU 4 - 5
a. Neascultarea poporului, 4:1
b. Pedeapsa prin robie, 4:2
c. Pocainta evreilor, 4:3
d. Debora si Barac, 4:4-5:31
e. Tara are odihna, 5:31
IV. AL PATRULEA CICLU 6:1 - 8:32
a. Neascultarea poporului, 6:1
b. Pedeapsa prin robie, 6:1-5
c. Pocainta evreilor, 6:6
d. Mustrarea, 6:7-10
e. Ridicarea lui Ghedeon, 6:11-24
f. Ghedeon darima altarul lui Baal, 6:25-32
g. Ghedeon izbaveste poporul, 6:33-8:32
V. AL CINCILEA CICLU 8:33 - 10:5
a. Pacatul idolatriei, 8:33-35
b. Abimelec vrea sa fie imparat, 9:1-57
c. Ridicarea altor judecatori, 10:1-5
VI. AL SASELEA CICLU 10:6 - 12:5
a. Pacatul idolatriei, 10:6
b. Pedeapsa robiei, 10:7-9
c. Pocainta evreilor, 10:10
d. Mustrarea Domnului, 10:11-14
e. Cererea poporului, 11:15
f. Ridicarea lui Iefta, 11:16-12:7
g. Alti judecatori, 12:8-15
VII. AL SAPTELEA CICLU 13-16
a. Neascultarea poporului, 13:1
b. Pedeapsa robiei, 13:1
c. Ridicarea lui Samson, 13:1-25
d. Hartuielile lui Samson cu filistenii 14-15
e. Samson si Dalila, 15:1-21
f. Razbunarea si moartea lui Samson, 15:22-31
PACATUL SE EXTINDE, 17-21
a. Mica schimba preotia, 17:1-13
b. Danitii preiau apostazia, 18:1-31
c. Depravarea beniamitilor, 19:1-21:25



Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.