Iov 17 - Mi se sting zilele, ma asteapta mormintul
Trimite Pagina unui Prieten
Iov 17
1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, ma asteapta mormintul.
2 Sint inconjurat de batjocoritori, si ochiul meu trebuie sa priveasca spre ocarile lor.
3 Pune-Te singur zalog pentru mine inaintea Ta; altfel, cine ar putea raspunde pentru mine?
4 Caci le-ai incuiat inima in fata priceperii. De aceea nici nu-i vei lasa sa biruie.
5 Cine da pe prieteni sa fie pradati, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6 M-a facut de basmul oamenilor, si ca unul pe care-l scuipi in fata!
7 Ochiul mi se intuneca de durere; toate madularele mele sint ca o umbra.
8 Oamenii fara prihana sint inmarmuriti de aceasta, si cel nevinovat se rascoala impotriva celui nelegiuit.
9 Cel fara prihana ramine totus tare pe calea lui,cel cu minile curate se intareste tot mai mult.
10 Dar voi toti, intoarceti-va,veniti iaras cu cuvintarile voastre,si va voi arata ca intre voi niciunul nu e intelept.
11 Ce! mi s-au dus zilele,mi s-au nimicit planurile,planurile acelea facute cu atita iubire in inima mea …
12 Si ei mai spun ca noaptea este zi,ca se apropie lumina, cind intunerecul a si venit!
13 Cind Locuinta mortilor o astept ca locuinta,cind in intunerec imi voi inalta culcusul;
14 cind strig gropii: Tu esti tatal meu!Si viermilor: Voi sinteti mama si sora mea!
15 Unde mai este atunci nadejdea mea?Si cine mai poate vedea nadejdea mea?
16 Ea se va pogori cu mine la portile locuintei mortilor,cind vom merge impreuna (Nadejdea mea si eu.) sa ne odihnim in tarina.”
Iov 16 - Iov - Iov 18


Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.