Iona 1 – Scoala-te, du-te la Ninive
|
|
Trimite Pagina unui Prieten
|
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Iona 1
1 Cuvintul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
2 Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, si striga impotriva ei. Caci rautatea ei s-a suit pina la Mine!”
3 Si Iona s-a sculat sa fuga la Tars, departe de Fata Domnului. S-a pogorit la Iafo, si a gasit acolo o corabie care mergea la Tars. A platit pretul calatoriei, si s-a suit in corabie ca sa mearga impreuna cu calatorii la Tars, departe de Fata Domnului.
4 Dar Domnul a facut sa sufle pe mare un vint napraznic, si astirnit o mare furtuna. Corabia ameninta sa se sfarime.
5 Corabierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, si au aruncat in mare uneltele din corabie, ca s-o faca mai usoara. Iona s-a pogorit in fundul corabiei, s-a culcat si a adormit dus.
6 Cirmaciul s-a apropiat de el, si i-a zis: Ce dormi? Scoala-te si cheama pe Dumnezeul tau! Poate ca Dumnezeu va voi sa se gindeasc la noi, si nu vom pieri!”
7 Si au zis unul catre altul: Veniti sa tragem la sort, ca sa stim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sort, si sortul a cazut pe Iona.
8 Atunci ei i-au zis: Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, si de unde vii? Care iti este tara, si din ce popor esti?”
9 El le-a raspuns: Sint Evreu, si ma tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a facut marea si uscatul!”
10 Oamenii aceia au avut o mare teama, si i-au zis: Pentruce ai facut lucrul acesta?” Caci oamenii aceia stiau ca fugea de Fata Domnului, pentruca le spusese el.
11 Ei i-au zis: Ce sa-ti facem, ca sa se potoleasca marea fata de noi?” Caci marea era din ce in ce mai infuriata.
12 El le-a raspuns: Luati-ma, si aruncati-ma in mare, si marea se va linisti fata de voi! Caci stiu ca din vina mea vine peste voi aceasta mare furtuna!”
13 Oamenii acestia visleau ca sa ajunga la uscat, dar nu puteau, pentruca marea se intarita tot mai mult impotriva lor.
14 Atunci au strigat catre Domnul, si au zis: Doamne, nu ne pierde din pricina vietii omului acestuia, si nu ne impovara cu singe nevinovat! Caci, Tu, Doamne, faci ce vrei!
15 Apoi au luat pe Iona, si l-au aruncat in mare. Si furia marii s-a potolit.
16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frica de Domnul, si au adus Domnului o jertfa, si I-au facut juruinte.
17 Domnul a trimes un peste mare sa inghita pe Iona, si Iona a stat in pintecele pestelui trei zile si trei nopti.
Obadia 1 – Iona – Iona 2



Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.