0 comentarii - Scrie un comentariu - Inregistreaza-te - Login

Eclesiastul 9 - Da, mi-am pus inima in cautarea tuturor acestor lucruri

Eclesiastul 8 - Eclesiastul sau Propovaduitorul - Eclesiastul 10

Eclesiastul 9

1 Da, mi-am pus inima in cautarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, si am vazut ca cei neprihaniti si intelepti, si faptele lor, sint in mina lui Dumnezeu, atit dragostea cit si ura. Oamenii nu stiu nimic mai dinainte; totul este inaintea lor in viitor.
2 Tuturor li se intimpla toate deopotriva: aceeas soarta are cel neprihanit si cel rau, cel bun si curat ca si cel necurat, cel ce aduce jertfa, ca si cel ce n-aduce jertfa; cel bun ca si cel pacatos, cel ce jura ca si cel ce se teme sa jure!
3 Iata cel mai mare rau in tot ce se face supt soare: anume ca aceeas soarta au toti. De aceea si este plina inima oamenilor de rautate, si deaceea este atita nebunie in inima lor tot timpul cit traiesc. Si dupa aceea? Se duc la cei morti.
4 Caci cine este scutit? Oricine traieste, tot mai trage nadejde; caci un cine viu face mai mult decit un leu mort.
5 Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic, si nu mai au nicio rasplata, fiindca pina si pomenirea li se uita.
6 Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, de mult au si pierit, si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare.
7 Du-te, dar, de maninca-ti pinea cu bucurie, si bea-ti cu inima buna vinul; caci de mult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum.
8 Hainele sa-ti fie albe, in orice vreme, si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap.
9 Gusta viata cu nevasta, pe care o iubesti, in tot timpul vieti tale deserte, pe care ti-a dat-o Dumnezeu supt soare, in aceasta vreme trecatoare; caci aceasta iti este partea in viata, in mijlocul trudei cu care te ostenesti supt soare.
10 Tot ce gaseste mina ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!
11 Am mai vazut apoi supt soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji cistiga razboiul, ca nu cei intelepti cistiga pinea, nici cei priceputi bogatia, nici cei invatati bunavointa, ci toate atirna de vreme si de imprejurari.
12 Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare, si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sint prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cind vine fara veste nenorocirea peste ei.
13 Am mai vazut urmatoarea intelepciune supt soare, si mi s-a parut mare.
14 Era o mica cetate, cu putini oameni in ea; si a venit asupra ei un imparat puternic, a impresurat-o, si a ridicat mari intarituri impotriva ei.
15 In ea se afla un om sarac dar intelept, care a scapat cetatea cu intelepciunea lui. Si nimeni nu se gindise la omul acela sarac.
16 Atunci am zis: Mai buna este intelepciunea de cit taria!” Totus intelepciunea saracului este dispretuita, si nimeni nu-l asculta.
17 Cuvintele inteleptilor, ascultate in liniste, sint mai de pret decit strigatele unuia care stapineste intre nebuni.
18 Intelepciunea este mai de pret de cit sculele de razboi; dar un singur pacatos nimiceste mult bine.
Eclesiastul 8 - Eclesiastul sau Propovaduitorul - Eclesiastul 10