Eclesiastul 10 - Mustele moarte strica si acresc untdelemnul negustorului
Trimite Pagina unui Prieten
Eclesiastul 9 - Eclesiastul sau Propovaduitorul - Eclesiastul 11
Eclesiastul 10
1 Mustele moarte strica si acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot asa, putina nebunie biruie intelepciunea si slava.
2 Inima inteleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stinga lui.
3 Si pe orice drum ar merge nebunul, peste tot ii lipseste mintea, si spune tuturor ca este un nebun!
4 Cind izbucneste impotriva ta minia celuice stapineste, nu-ti parasi locul, caci singele rece te pazeste de mari pacate.
5 Este un rau pe care l-am vazut supt soare, ca o gresala, care vine dela celce cirmuieste:
6 nebunia este pusa in dregatorii inalte, iar bogatii stau in locuri de jos.
7 Am vazut robi calari, si voivozi mergind pe jos ca niste robi.
8 Cine sapa groapa altuia, cade el in ea, si cine surpa un zid, va fi muscat de un sarpe.
9 Cine sfarma pietre, este ranit de ele, si cine despica lemne este in primejdie.
10 Cind se toceste ferul, si ramine neascutit, trebuie sa-ti indoiesti puterile; de aceea la izbinda ajungi prin intelepciune.
11 Cind musca sarpele, fiindca n-a fost vrajit, vrajitorul n-are niciun cistig din mestesugul lui.
12 Cuvintele unui intelept sint placute, dar buzele nebunului ii aduc pieirea.
13 Cel dintii cuvint care-i iese din gura este nebunie, si cel din urma este o nebunie si mai rea.
14 Nebunul spune o multime de vorbe, macarca omul nu stie ce se va intimpla, si cine-i va spune ce va fi dupa el?
15 Truda nebunului oboseste pe celce nu cunoaste drumul spre cetate.
16 Vai de tine, tara, al carei imparat este un copil, si ai carei voivozi benchetuiesc de dimineata!
17 Ferice de tine tara, al carei imparat este de neam mare, si ai carei voivozi maninca la vremea potrivita, ca sa-si intareasca puterile, nu ca sa se dedea la betie!
18 Cind minile sint lenese, se lasa grinda, si cind se lenevesc minile, ploua in casa.
19 Ospetele se fac pentru petrecere, vinul inveseleste viata, iar argintul le da pe toate.
20 Nu blestema pe imparat, nici chiar in gind, si nu blestema pe cel bogat in odaia in care te culci; caci s-ar putea intimpla ca pasarea cerului sa-ti duca vorba, si un sol inaripat sa-ti dea pe fata vorbele.
Eclesiastul 9 - Eclesiastul sau Propovaduitorul - Eclesiastul 11


Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.