Eclesiastul
(Nici o nota inca)
Loading ...
Trimite Pagina unui Prieten
Proverbele - Vechiul Testament - Cantarea Cantarilor
Asculta toata cartea Eclesiastului (32:51):
Sau asculta fiecare capitol separat:
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12
Cartea Eclesiastul este o confesiune a unui suflet care a esuat in cautarea lui dupa fericire. Textul este plin de pesimism si dezamagire. Excluzindu-l pe Dumnezeu din viata lui, traind la nivelul “de sub soare”, si netinind cont de intreaga panorama a vietii, a carei explicatie este coerenta numai daca iei in consideratie dimensiunea ei eterna, cautatorul din cartea Eclesiastul a ajuns la capatul drumului “cu mina goala”. Daca vreti sa stiti unde poate ajunge cel ce le are pe toate; bogatie, lux, femei, bautura, cintece si veselie, atunci cititi neaparat aceasta carte. Ea este una dintre cele mai neintelese si mai nedreptatite carti din cartile Bibliei. Cei pesimisti s-au laudat ca au gasit in ea dovada inutilitatii cautarilor umane. Scepticii s-au agatat de ea ca de o dovada in sprijinul parerii ca dupa moarte nu mai urmeaza nimic, ci doar o permanenta nefiintare. Altii au citat-o atunci cind au vrut sa demonstreze ca dupa moarte sufletul “doarme” si nu este constient de nimic in intervalul scurs intre clipa mortii si ceasul invierii. in afara de acesti entuziasti direct interesati, nu se gasesc, mai ales printre crestini prea multi oameni care sa o citeasca fara sa se mire ce cauta ea in Biblie. Pentru multi oameni sinceri, textul Eclesiastului, atunci cind nu contravine direct cu invatatura Noului Testament, este cel putin bizar si greu de armonizat cu “intregul” Scripturii. Nadajduim ca rindurile care urmeaza ii vor face pe multi sa-si schimbe parerea pe care o au despre continutul ei.
Aceasta extraordinara carte de filosofic poate fi asemuita cu marile lucrari muzicale ale lui Johan Sebastian Bach: ele sint pline de prabusiri si zvircoliri minore, dar se incheie intotdeauna cu inaltatoarele tonalitati ale gamelor majore.
Titlul: in original cartea s-a numit “Kohelet”. Acesta este un termen rar al limbii ebraice folosit in Biblie numai in cartea Eclesiastul (1:1, 2, 12; 7:27; 12:8-10). Termenul este un derivat de la “kahal” - a convoca o adunare, a aduna impreuna. Sensul titlului este deci: “cel ce se adreseaza unei adunari, predicatorul”. Traducerea greaca Septuaginta foloseste titlul: Ecclesiaites, de unde s-a derivat numirea pentru Biserica: “eclesia”. Numirea romaneasca ar fi trebuit deci sa fie: “Cel ce vorbeste adunarii”, dar traducatorul a preferat sa translitereze titlul din limba greaca.
Autorul: Fara indoiala ca autorul a fost imparatul Solomon. Cel ce scrie cartea se intituleaza pe sine: “Fiul lui David, imparatul Ierusalimului” (Ecles. 1:1). Incursiunile autorului in placerile de tot felul (2:1-3), in realizari marete (2:4-6) si intr-o viata de bogatie fara asemanare (2:7-10) il identifica fara echivoc pe Solomon.
Data: Solomon a scris aceasta carte la batrinete, spre sfirsitul vietii lui, probabil in preajma anului 935 i.Cr.
Contextul scrierii: Traditia evreiasca spune ca Solomon a scris cartea Cintarea Cintarilor in tinerete, cartea Proverbelor la maturitate si cartea Eclesiastul spre apusul vietii, cind a ajuns sa fie coplesit de regrete pentru anii irositi in placerile carnii si in idolatrie (1 imp. 11).
Continutul cartii: Ca sa stabilim de la inceput caracterul acestei carti trebuie sa spunem ca ea nu este o carte “inspirata” de Dumnezeu, dar ca autorul ei a fost “inspirat” sa o scrie. Nu trebuie sa mergem in afara Bibliei ca sa aflam cum gindeste lumea. Dumnezeu a vrut ca sa ne intilnim cu gindirea celor fara Dumnezeu chiar pe paginile Scripturii. Mai mult decit atit, El a vrut sa fim in stare sa ne confruntam cu ea. Eclesiastul ne aseaza inainte tot ceea ce mintea umana a reusit sa afle in cautarile ei dupa fericire si dupa sensul real al existentei. Argumentele folosite in aceasta carte nu sint argumentele lui Dumnezeu, ci argumentele mintii umane. Aceasta explica pe deplin aparitia unor pasaje ca acelea din Ecl. 1:15; 2:24; 3:3, 4, 8, 11, 19, 20; 8:15 care sint intr-un contrast flagrant cu tot restul scrierilor sfinte. Solomon isi descrie incursiunile vietii lui in cautarea dupa sens si valoare. Pentru inceput, el nu neaga, ci neglijeaza pur si simplu dimensiunea transcendentala, si-si directioneaza cautarile inspre lumea stiintei (Ecl. 1:4-11), inspre lumea filosofiei (1:12-18), inspre lumea senzuala a placerilor: petreceri (Ecl. 2:1), bautura (Ecl. 2:3), realizari materiale marete (2:4-7), bogatie si muzica (2:8), femei (2:8). El incearca rind pe rind: materialismul (Ecl. 2:12-26), fatalismul (Ecl. 3:1-15), deismul (Ecl. 3:1-4), religia naturii (Ecl. 5:1-8), avaritia (5:9-6:12) si chiar moralitatea (7:1-11:8). Toate acestea se dovedesc insa in final: “Desertaciune a desertaciunilor, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune si goana dupa vint!” (Ecl. l:2, 14).
Cuvinte cheie si teme caracteristice: Cuvintul care caracterizeaza intreaga carte este “desertaciune”. Scopul nedeclarat al cartii este acela de a demonstra zadarnicia cautarii dupa fericire in domeniul existentei vremelnice. Fericirea nu poate fi gasita daca este cautata ca un scop in sine, pentru ca ea nici nu exista ca ceva de sine statator. Fericirea este o stare care insoteste o anumita atitudine. Iar atitudinea aceasta este implinirea vointei vesnice a lui Dumnezeu. Este important ca Eclasiastul leaga apelul sau pentru considerarea responsabilitatilor fata de Dumnezeu de virsta tineretii (!). Cine vrea sa traiasca fericit este bine sa nu repete cautarile inutile ale Eclesiastului si sa inceapa din tinerete sa intre in “dimensiunea” ascultarii de Dumnezeu.
Cele mai cunoscute si mai citate versete sint:
“O desertaciune a desertaciunilor. Totul este desertaciune!” (Ecl.l:2).
“Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui” (Ecl. 3:1).
“Funia impletita in trei nu se rupe usor” (Ecl. 4:12b).
“Arunca-ti piinea pe ape si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!” (Ecl. 11:1).
“Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pina nu vin zilele cele rele si pina nu se apropie anii, cind vei zice: “Nu gasesc nici o placere in ei” (Ecl. 12:1).
“Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om” (Ecl. 12:13).
Mesajul cartii: Acest mesaj ar putea fi rezumat in trei afirmatii:
(1) Cind observi viata umana cu ciclurile ei aparent lipsite de semnificatie (Ecl.l:4-11) si cu paradoxurile ei inexplicabile (4:1; 7:15; 8:8), ajungi neaparat la convingerea ca totul este lipsit de sens si de semnificatie, deoarece este imposibil sa gasesti in toate macar un singur scop in jurul caruia sa-ti organizezi existenta.
(2) Cu toate acestea, iti dai seama ca este bine ca viata sa fie traita din plin, caci este un dar pe care ti l-a facut Dumnezeu (3:12-13; 3:22; 5:18-19; 8:15; 9:7-9), numai ca trebuie sa traiesti cu grija stiind ca…
(3) vei da socoteala Facatorului tau in ziua in care te va chema la judecata (3:16-17; 12:14).
Nu va lasati pacaliti de cei care spun ca n-avem nevoie de Eclesiastul in Biblie si ca standardul spiritual al cartii este mult sub nivelul Noului Testament. Lumea de azi este plina de “infumurati super-spirituali” cu iz de superioritate care cad mereu in aceleasi capcane, repeta mereu aceleasi cautari iluzorii si gusta mereu aceleasi dezamagiri amare ale pacatului. Toate acestea din cauza ca ei n-au citit niciodata o carte atit de scandalos de sincera ca aceasta si pentru ca ei n-au avut ocazia sa asculte un predicator atit de revoltator de onest ca acest Kohelet din vechime.
SCHITA CARTII
Introducere (1:1)
I. Prima predica 1-2
a. Prezentarea tezei de baza: zadarnicia eforturilor si infaptuirilor umane (1:2-3)
b. Demonstrarea tezei din exemplul experientei proprii
Lipsa desens a ciclurilor vietii si istoriei (1:4-11)
Lipsa de importanta a intelepciunii si filosofiei omenesti (1:12-18)
Lipsa de satisfactie din avere si viata de placeri (2:1 -11)
Lipsa de viitor in perspectiva unei morti sigure si necrutatoare (2:12-17)
Lipsa de sens a ostenelii in munca (2:18-23)
c. Concluzia: Multumire cu ceea ce avem in clipa de fata (2:24-26)
II. A doua predica 3-5
a. Prezentarea tezei de baza: Problema vietii si a mortii (3:1 -22)
b. Neimplinirile si dezamagirile vietii pe pamint (4:1-16)
c. Concluzia: Zadarnicia goanei dupa fericire (5:1-20)
Desertaciunea ritualului religios (5:1-7)
Realitatea iluzorie a bogatiei (5:8-17)
Fericirea unui suflet multumit (5:18-20)
III. A treia predica 6 - 8
a. Prezentarea tezei de baza: Insuficienta materialismului (6:1-12)
b. Citeva sfaturi intelepte (7:1-8:11)
c. Concluzia: Dumnezeu face dreptate pentru tot (8:12-17)
IV. A patra predica 9-12:8
a. Prezentarea tezei de baza: Siguranta mortii, nesiguranta vietii (9:1-18)
b. Demonstrarea tezei (10:1-20)
c. Concluzia: Viata ca o oportunitate cu responsabilitati (11:1-12:8)
V. Epilog: O prezentare a temei cartii 12:9-14
a. Ciclurile vietii (12:9-12)
b. Responsabilitatea vietii: teama de Dumnezeu si ascultarea de voia Lui (12:13-14)
Loading ...
Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.