Deuteronom 1 - Moise vorbeste dincolo de Iordan
|
|
Trimite Pagina unui Prieten
|
Numeri 36 - Deuteronomul (A Doua Lege) - Deuteronom 2
Deuteronom 1
Moise vorbeste dincolo de Iordan.
1 Iata cuvintele pe cari le-a spus Moise intregului Israel, dincoace de Iordan, in pustie, intr-o cimpie, fata in fata cu Suf, intre Paran, Tofel, Laban, Haterot si Di-Zahab.
2 (Dela Horeb pina la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o departare de unsprezece zile).
3 in al patruzecilea an, in luna unsprezecea, in ziua intii a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel si le-a spus tot ce-i poruncise Domnul sa le spuna.
4 Aceasta era dupa ce a batut pe Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon, si pe Og, imparatul Basanului, care locuia la Astarot si la Edrei.
5 Dincoace de Iordan, in tara Moabului, Moise a inceput sa lamureasca legea aceasta si a zis:
6 Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicind: Ati locuit destula vreme in muntele acesta.
7 intoarceti-va, si plecati; duceti-va la muntele Amoritilor si in toate imprejurimile: in cimpie, pe munte, in vale, in partea de miaza-zi, pe tarmul marii, in tara Cananitilor si in Liban, pina la riul cel mare, riul Eufrat.
8 Vedeti, v-am pus tara inainte; intrati si luati in stapinire tara pe care domnul a jurat parintilor vostri, Avraam, Isaac si Iacov, ca o va da lor si semintei lor dupa ei.”
Cum a pus judecatori.
9 in vremea aceea, v-am spus: Eu
10 Domnul, Dumnezeul vostru, v-a inmultit, si azi sinteti foarte multi la numar, ca stelele cerului.
11 Domnul, Dumnezeul parintilor vostri, sa va mareasca de o mie de ori pe atit, si sa va binecuvinteze, dupa cum a fagaduit!
12 Cum as putea sa port eu singur pricinile voastre, povara voastra si certurile voastre?
13 Luati din semintiile voastre niste barbati intelepti, priceputi si cunoscuti, si-i voi pune in fruntea voastra.”
14 Voi mi-ati raspuns, si ati zis: Ceea ce spui tu sa facem este un lucru bun.”
15 Am luat atunci pe capeteniile semintiilor voastre, barbati intelepti si cunoscuti, si i-am pus in fruntea voastra drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci, si capetenii peste zece, ca dregatori in semintiile voastre.
16 Am dat, in acelas timp, urmatoarea porunca judecatorilor vostri: Sa ascultati pe fratii vostri, si sa judecati dupa dreptate neintelegerile fiecaruia cu fratele lui sau cu strainul.
17 Sa nu cautati la fata oamenilor in judecatile voastre; sa ascultati pe cel mic ca si pe cel mare; sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Si cind veti gasi o pricina prea grea, s-o aduceti inaintea mea, ca s-o aud.”
18 Asa v-am poruncit, in vremea aceea, tot ce aveati de facut.
Dela Horeb la Cades-Barnea.
19 Am plecat din Horeb, si am strabatut toata pustia aceea mare si grozava pe care ati vazut-o; am luat drumul care duce in muntele Amoritilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, si am ajuns la Cades-Barnea.
20 Si eu v-am zis: Ati ajuns la muntele Amoritilor pe care ni-l da Domnul, Dumnezeul nostru.
21 Iata ca Domnul, Dumnezeul tau, iti pune tara inainte; suie-te, ia-o in stapinire, cum ti-a spus Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme, si nu te inspaiminta.”
22 Voi v-ati apropiat cu totii de mine, si ati zis: Sa trimetem niste oameni inaintea noastra, ca sa iscodeasca tara, si sa ne aduca raspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui in ea si asupra cetatilor in cari vom ajunge.”
23 Parerea aceasta mi s-a parut buna; si am luat doisprezece oameni dintre voi, cite un om de fiecare semintie.
24 Ei au plecat, au trecut muntele, si au ajuns pina la valea Escol, si au iscodit tara.
25 Au luat in mini din roadele tarii si ni le-au adus; ne-au facut o dare de seama, si au zis: Buna tara ne da Domnul, Dumnezeul nostru.”
26 Dar voi n-ati vrut sa va suiti in ea, si v-ati rasvratit impotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.
27 Ati cirtit in corturile voastre, si ati zis: Pentruca ne uraste, de aceea ne-a scos Domnul din tara Egiptului, ca sa ne dea in minile Amoritilor si sa ne nimiceasca.
28 Unde sa ne suim? Fratii nostri ne-au muiat inima, zicind: Poporul acela este un popor mai mare si mai inalt la statura decit noi; cetatile sint mari si intarite pina la cer; ba inca, am vazut acolo si copii de ai lui Anac.”
29 Eu v-am zis: Nu va spaimintati, si nu va fie frica de ei.
30 Domnul, Dumnezeul vostru, care merge inaintea voastra, se va lupta El insus pentru voi, potrivit cu tot ce a facut pentru voi subt ochii vostri in Egipt.
31 Apoi in pustie, ai vazut ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a purtat cum poarta un om pe fiul sau, pe tot drumul pe care l-ati facut pina la sosirea voastra in locul acesta.”
32 Cu toate acestea, voi n-ati avut incredere in Domnul, Dumnezeul vostru,
33 care mergea inaintea voastra pe drum, ca sa va caute un loc de poposire: noaptea intr-un foc, ca sa va arate drumul pe care trebuiati sa mergeti, si ziua intr-un nor.
34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a miniat, si a jurat, zicind:
35 Niciunul din barbatii cari fac parte din acest neam rau nu va vedea tara aceea buna pe care am jurat ca o voi da parintilor vostri,
36 afara de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, si tara in care a mers, o voi da lui si copiilor lui, pentruca a urmat in totul calea Domnului.”
37 Domnul S-a miniat si pe mine, din pricina voastra, si a zis: Nici tu nu vei intra in ea.
38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tau, va intra in ea; intareste-l , caci el va pune pe Israel in stapinirea tarii aceleia.
39 Si pruncii vostri, despre cari ati zis: Vor fi de jaf!” si fiii vostri, cari nu cunosc azi nici binele nici raul, ei vor intra in ea; da, lor le-o voi da, si ei o vor stapini.
40 Dar voi, intoarceti-va inapoi, si plecati in pustie, in spre marea Rosie.”
41 Voi ati raspuns, si mi-ati zis: Am pacatuit impotriva Domnului; ne vom sui si ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.” Si v-ati incins fiecare armele, si v-ati incumetat sa va suiti pe munte.
42 Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu va suiti si nu va luptati, caci Eu nu sint in mijlocul vostru; nu cautati sa fiti batuti de vrajmasii vostri.”
43 Eu v-am spus, dar n-ati ascultat; ci v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului, si v-ati suit semeti pe munte.
44 Atunci Amoritii, cari locuiesc pe muntele acesta, v-au iesit inainte, si v-au urmarit ca albinele; v-au batut din Seir, pina la Horma.
45 La intoarcerea voastra, ati plins inaintea Domnului; dar Domnul nu v-a ascultat glasul, si n-a luat aminte la voi.
46 Si asa ati ramas la Cades, unde ati stat multa vreme.
Numeri 36 - Deuteronomul (A Doua Lege) - Deuteronom 2



Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.