Loading ...Deuteronomul
(Nici o nota inca)
Loading ...
Trimite Pagina unui Prieten
Numeri - Vechiul Testament - Iosua
Asculta toata cartea Deuteronomului (2:39:48):
Sau asculta fiecare capitol separat:
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | 32 | 33 | 34
Deuteronomul este cea de a cincea carte din Pentateucul lui Moise. Aceste cinci carti, numite de evrei si Tora, alcatuiesc o veritabila Biblie in miniatura, in ele vedem succesiv, ruina, rascumpararea si readucerea omului in partasie cu Dumnezeu, apoi calauzirea divina si dragostea lui Dumnezeu care reuseste mereu sa ne scoata la capat. Si tot in ele capatam o revelatie progresiva treptata a lui Dumnezeu catre oameni. Geneza ne descopere suveranitatea lui Dumnezeu, in creatie si in alegerea Israelului; Exodul ne descopere puterea si maretia lui Dumnezeu; Leviticul adauga la acestea sfintenia divina, evidentiata in indemnul la punerea de o parte pentru Domnul; in Numeri ni se arata severitatea si bunatatea manifestata de Dumnezeu in relatia Lui cu oamenii, iar in Deuteronomul vom vedea dincolo de promisiuni si pedepse credinciosia lui Dumnezeu. Aceasta carte devine astfel nu numai ultima dintre cele cinci, ci si o completare necesara a tuturor celorlalte.
Titlul: Numele cartii vine de la doua cuvinte din limba greaca: deuteros (a doua) si nomos (lege). in secolul III dinainte de Cristos, invatatii care au tradus originalul ebraic in Septuaginta greaca au combinat aceste cuvinte pentru a obtine titlul cartii, in fapt, Deuteronomul nu este o a doua lege, ci numai o repetare a legilor inaintea noii generatii de evrei nascuti in pustie si aflati acum in pragul intrarii in Canaan.
Autorul: Asa cum arata si continutul, cu exceptia ultimului capitol in care moartea lui Moise este adaugata de altcineva ca un fel de apendix al cartii, Deuteronomul este duiosul cintec de lebada al lui Moise. Adevaratul autor al cartilor sfinte este insa altcineva. De peste 500 de ori ni se spune in textul Pentateucului ca: “Dumnezeu a spus:…” sau “Domnul a vorbit lui Moise si i-a spus:…” Desi vom da mereu in schitele noastre numele autorului uman al cartilor Bibliei este bine sa tinem minte ca veritabilul autor al lor ramine Dumnezeu insusi. Iata ce ne spune Petru in aceasta privinta: “Caci nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, minati de Duhul Sfint” (2 Petru l:21; vezi si 2 Tim. 3:16, 17).
Contextul istoric: Moise rosteste aceste cuvinte in cimpia Moabului, inainte de intrarea evreilor in Canaan si cu putin inainte de propria lui moarte. Deuteronomul acopera o perioada de timp de aproximativ doua luni, incluzind si cele 30 de zile de jale dupa moartea lui Moise.
Data scrierii: Probabil in timpul unei singure saptamini, cam cu o luna inainte de trecerea Iordanului (Deut. 1:1-3)
Continutul cartii: Cartea este o colectie de cuvintari tinute de Moise ca ramas bun inainte de despartirea de copiii lui Israel. Aceste discursuri calde si solemne au fost rostite in ceasul in care marele om se afla in pragul marii treceri din viata terestra spre viata cereasca. Din inaltimea muntelui Pisga, el priveste inapoi peste un secol de istorie plin cu evenimente de importanta epocala. Dupa inca o sectiune in care revine cu lamuriri la unele din legile primite anterior de Israel, Moise isi intoarce privirea inspre viitor patrunzind profetic pina catre sfirsitul istoriei lui Israel, dupa anticipata lor reintoarcere in tara.
Cuvinte cheie si teme caracteristice: Deuteronomul este o carte de tranzitie. Ea marcheaza patru schimbari mari care s-au petrecut in viata Israelului. in primul rind este vorba de tranzitia inspre o noua generatie. Cu exceptia lui Iosua, Caleb si a lui Moise insusi, toata multimea aceea de oameni scoasa din Egipt si numarata la Sinai se prapadise pe drumurile pustiei, in al doilea rind este vorba despre o tranzitie inspre o noua mostenire. Peregrinarile prin pustie aveau sa se sfarseasca prin dobindirea unui teritoriu in care sa se aseze natiunea. in cel de al treilea rind este vorba despre tranzitia spre o noua experienta, spre un alt fel de viata in care corturile vor fi inlocuite cu case, viata nomada va fi parasita si in loc de hrana pustiei vor incepe sa manince lapte, miere si roadele Canaanului. Cea de a patra tranzitie, si cea mai importanta va fi aceea inspre o noua cunoastere a lui Dumnezeu, inspre cunoasterea ca Dumnezeu este dragoste.
incepind cu Geneza si pina la Numeri, textul Scripturii nu ne vorbeste nicaieri explicit despre dragostea divina. Abia in Deuteronomul, li se explica evreilor motivatia faptelor lui Dumnezeu: “El a iubit pe parintii tai, si de aceea a ales saminta lor dupa ei” (Deut. 4:37). “Nu doar pentru ca intreceri la numar pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi si v-a ales, caci voi sinteti cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru ca Domnul va iubeste…” (Deut. 7:7-8). “Si numai de parintii tai S-a alipit Domnul ca sa-i iubeasca; si dupa ei, pe saminta lor, pe care v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeti azi” (Deut. 10:5; vezi si 23:5).
Vorbind de acest caracter de tranzitie al cartii Deuteronomul, este bine sa aratam aici simetria care exista intre Vechiul Testament si Noul Testament. Ambele incep cu cite un grup de cinci carti istorico-legislative si exista o asemanare uimitoare intre cea de a cincea carte a Vechiului Testament: Deuteronomul si cea de a cincea carte a Noului Testament: Faptele Apostolilor. Cartea Faptelor Apostolilor este si ea o carte de tranzitie. Ea marcheaza trecerea de la mesajul Evangheliilor la acela al epistolelor. Ca si Deuteronomul, si Faptele Apostolilor se adreseaza unei generatii noi: generatia “re-generatilor” prin credinta mintuitoare in Cristos. Ca si Deuteronomul si ea vorbeste despre o noua posesiune: “Canaanul spiritual plin de tot felul de binecuvintari ceresti in Cristos”. Ca si Deuteronomul si ea vorbeste despre o noua experienta: experienta unei nasteri noi, a unei vieti noi, a unei puteri noi prin locuirea Duhului Sfint in cei credinciosi. Ca si Deuteronomul si ea marcheaza tranzitia inspre o noua revelatie a lui Dumnezeu: “Taina lui Cristos… care n-a fost facuta cunoscut fiilor oamenilor in celelalte veacuri… pentru ca domniile si stapinirile din locurile ceresti sa cunoasca acum, prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu” (Efes. 3:4, 5, 10).
Ceea ce este inca si mai izbitor este faptul ca si Deuteronomul si Faptele Apostolilor sint cartile in care Dumnezeu le da oamenilor o a doua sansa. Care sansa este in Deuteronomul? Este tocmai aceasta “deuteros nomos”, aceasta repetare a legii, inainte de a-i preda conducerea lui Iosua, Moise le repeta evreilor legamintul Legii. Despre care a doua sansa se vorbeste in cartea Faptele Apostolilor? Este vorba despre cea de a doua oferire a imparatiei cerurilor pentru poporul evreu, mai intii in capitala, iar apoi in tara si in toate provinciile imperiului Roman. Despre aceste lucruri vom vorbi mai pe larg atunci cind vom ajunge la ele, dar este bine sa sa le cunoastem inca de pe acum.
Deuteronomul vorbeste si despre trinitatea lui Dumnezeu. Iata ce citim in pasajul din 6:4-5, numit de evrei si “Shema”: “Asculta, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn. Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta”. Domnul Isus insusi ne-a spus ca aceasta este cea mai mare dintre toate afirmatiile Legii (Marcu 12:29-30). Evreii si unitarienii vad in acest text o negare a trinitatii, dar o asemenea afirmatie intra in conflict direct cu afirmatiile textului. Cuvintul folosit pentru numele lui Dumnezeu este aici: “Elohenu” forma genitivala a lui Elohim, despre care stim deja ca este o forma de plural. Citit in original, acest verset suna: “Iehova Elohenu, este singurul Iehova!” sau tradus: “Domnul Dumnezeii nostri, este singurul Domn!” Ba inca si mai mult, pentru cuvintul: “singurul” este folosit “echad” care numeste o pluralitate si nu “iachid” care defineste unitatea absoluta. Singularul de pluralitate se foloseste si in limba romana atunci cind zicem de exemplu: “un” ciorchine de struguri.
in aceasta declaratie solemna din Legea repetata de Moise ni se da cea mai inalta afirmatie de crez a religiei poporului Israel. Ea este astazi si temelia crezului crestin. Nici nu se putea sa fie altfel. Dumnezeul evreilor este si Dumnezeul nostru, caci in afara Lui nici nu exista un altul. Mesia evreilor este Mesia al nostru, caci nici aici nu exista un altul. Crestinismul este monoteist si cristocentric.
Un alt pasaj de importanta exceptionala din Deuteronom este capitolul 28. El ne arata ceea ce ar fi putut deveni Israel daca ar fi trait in ascultare de Domnul (28:1-14). Cum asa ceva nu s-a intimplat, pasajul ramine o referinta despre vremea “mileniului” (vezi si Isaia 60 pina la 62; Zaharia 14:8-21, Ieremia 31:1-19, Deut. 30:1-10; Rom. 11:25-31). Versetele 47-49 ne vorbesc despre invazia romana din anul 70 d.Cr. si de cumplita tragedie a macelaririi evreilor, iar versetele 63-67 ni-i descriu pe evrei asa cum traiesc ei astazi, “imprastiati” printre toate popoarele lumii, “fara loc de odihna”, cu “inima fricoasa”, asteptind indurarea Dumnezeului lor si venirea lui Mesia.
Moise a murit la virsta de 120 de ani (Deut. 34:7). El este singurul om pe care l-a ingropat Dumnezeu insusi. Mormintul lui a fost asezat “in valea Moabului”, dar nimeni nu i-a cunoscut locul “pina in ziua de astazi” (34:6). Dumnezeu a evitat astfel pericolul ca evreii sa faca din Moise un idol. Dumnezeul crestin s-a pronuntat inca de atunci impotriva cultului mortilor. Biblia ne spune ca pentru trupul lui Moise a fost o disputa intre Diavol si arhanghelul Mihail (Iuda 9) Moise a reaparut inca o data pe pamint pe muntele unde Domnul S-a schimbat la fata inaintea ucenicilor Sai (Luca 9:30, 31). El a trait dincolo de mormint, continuind sa-L serveasca pe Dumnezeul rascumpararii sale.
SCHITA CARTII
Introducere 1:1-5
I. O PRIVIRE iN URMA 1:6 - 4:33
a. Israel la Sinai, 1:6-18
b. Israel la Cades-Barnea, 1:19-46
c. Pribegia prin pustie, 2:1-25
d. Cucerirea tarii dinainte de Iordan, 2:26-3:22
e. Moise cere sa vada tara, 3:23-29
f. indemn, 4:1-40
g. Cetatile de scapare, 4:41-43
II. O PRIVIRE iN SUS 4:44 - 26:19
a. Cele 10 porunci, 4:44-5:33
b. Iubirea de Dumnezeu, 6:1-25
c. Nimicirea Cananitilor, 7:1-26
d. Porunca aducerii aminte, 8:1-10:11
e. Ce cere Dumnezeu, 10:12-11:25
f. Binecuvantarea si blestemul, 11:26-32
g. Stirpirea idolatriei, 12:1-13:18
h. Mincari curate si necurate, 14:1-21
i. Zeciuielile, 14:22-29
i. Anul sabatic, 15:1-23
j. Sarbatorile evreiesti, 16:1-17
Porunci pentru:
k. judecatori, 16:18-17:13
l. imparati, 17:14-20
m. Leviti, 18:1-18
n. ghicitori si vrajitori, 18:9-14
o. primirea lui Mesia, 18:15-22
p. profeti, 18:20-22
Porunci pentru relatii sociale:
r. Cetatile de scapare, 19:1-13
s. Hotarele proprietatii, 19:14
s. Martorii mincinosi, 14:15-21
t. Militarie, 20:1-14
t. Cetatile cucerite, 20:15-20
u. Omoruri, 21:1-9
v. Viata de familie, 21:10-22:30
x. Prozelitii si adunarea Domnului, 23:1-18
y. Protejarea celui mai slab, 23:19-25:19
z. Cele dintii roade, 26:1-19
III. O PRIVIRE iNAINTE 27 - 30
a. Stabilirea cadrului, 27:1-26
b. Binecuvintarile, 28:1-14
c. Blestemurile, 28:15-68
d. Legamintul Palestinian, 29:1-30:20
incheiere
a. Cuvinte de ramas bun, 31:1-29
b. Cintarea lui Moise, 31:30-32:47
c. Testamentul lui Moise, 32:48-33:29
d. Moartea lui Moise, 34:1-12
Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.