Carti Audio

Daniel

769 afisari | 0 comentarii | Scrie un comentariu | Inregistreaza-te | Login

Trimite Pagina unui Prieten

Ezechiel – Vechiul Testament – Osea

Asculta toata cartea lui Daniel (1:12:05):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Sau asculta fiecare capitol separat:

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12

intreaga Biblie poate fi asemanata cu o oglinda plimbata asupra istoriei omenirii. Reciproca este valabila, caci intreaga istorie umana poate fi desprinsa din continutul profetic asezat in cele 66 de carti ale Bibliei.

Cartea lui Daniel poate fi numita pe drept cheia descifrarii mesajelor profetice. Cadranul unui ceas n-ar fi de nici un folos fara ajutorul limbilor indicatoare. Tot asa, cartea lui Daniel este pentru intregul Scripturii, indicatorul care ne ajuta sa ne orientam in succesiunea de evenimente consemnate in profetii.

Din cauza continutului ei extraordinar, cartea lui Daniel a fost contestata de toti cei care au combatut Biblia si credinta crestina. Criticii ei infierbintati au prezentat-o drept un fals istoric produs cel mai devreme prin jurul anului 164 i.Cr. cu scopul de a-i intari in credinta pe evreii care treceau prin vremuri grele sub conducerea Macabeilor.

Descoperirea manuscriselor de la Marea Moarta a redus la tacere aceste critici. Pentru crestini, lucrurile erau clare chiar si inainte de aceste descoperiri, in afara dovezilor continute chiar in textul cartii, despre Daniel a mai scris si Ezechiel, care-l aseaza in rindul sfintilor poporului evreu, numindu-l: “un om neprihanit” si “un om foarte intelept” (Ezecniel l:19-20; 28:3) Nimeni nu s-a indoit vreodata ca Ezechiel a trait in vremea cind ni se spune ca a trait, ori el il aminteste pe Daniel ca pe un contemporan al sau aflat inca in viata.

Cea mai mare dovada despre veridicitatea continutului cartii lui Daniel vine insa din partea Domnului Isus care citeaza din cartea profetului de trei ori in cuprinsul cuvantarii Sale din Matei 24. in versetul 15, El citeaza Daniel 8:13; 9:27; 11:31; 12:11; indicindu-le ucenicilor semnele care-i vor anunta ca e timpul sa fuga din Ierusalim (“De aceea, cind veti vedea “uriciunea pustiirii”, despre care a vorbit proorocul Daniel, “asezata in locul sfint” – cine citeste sa inteleaga! -…”)

in versetul 21, El descrie venirea “Necazului cel mare” citind din Daniel 12:1: “Pentru ca atunci va fi un necaz asa de mare, cum n- a fost niciodata de la intemeierea lumii pina acum si nici nu va mai fi”.

Apoi, in versetul 30, El descrie cea de a doua venire a Sa folosind textul din Daniel 7:13: “Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului…”

Mai mult decit atit, in cel mai solemn moment din cadrul procesului religios la care a fost supus, in ceasul in care Marele Preot l-a intrebat categoric: “Te jur pe Dumnezeul cel viu sa ne spui daca esti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Domnul Isus i-a raspuns cu acelasi text din Daniel 7:13, 14: “Da, sint. Ba mai mult, va spun de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezind la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului” (Matei 26:63-64).

Domnul Isus il prezinta pe Daniel drept “un crainic al lucrurilor viitoare” confirmind ceea ce scrisese insusi Daniel despre cartea sa: “Tu insa Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea, pina la vremea sfirsitului. Atunci multi o vor citi si cunostinta va creste” (Dan. 12:4). La venirea Sa Domnul Isus a proclamat inceputul acestei “vremi a sfirsitului”, a ridicat pecetea de pe cartea lui Daniel si a declarat emfatic: (De acum) “Cine citeste sa inteleaga” (Matei 24:15).

Acestei intelegeri ii dedicam rindurile care urmeaza.

Titlul: Cartea poarta numele autorului ei: Daniel, care se poate traduce prin “Dumnezeu este judecatorul”.

Autorul: Desi pare surprinzator, stim foarte putine lucruri despre acest om extraordinar.

(1). Ca tinar, a fost dus ca rob din Israel la Babilon, in robie a hotarit sa nu-si piarda specificul national evreiesc, refuzind sa “se spurce mincind din bucatele aduse de la masa imparatului” (Dan. 1:8). Pus in scoala, a dat curind dovada de o intelepciune cu totul iesita din comun, dar mai ales s-a evidentiat prin capacitatea supranaturala de a patrunde in lumea lui Dumnezeu si de a primi talmaciri pentru vise si vedenii.

(2). in urma simpatiei de care s-a bucurat din partea lui Nebucadnetar, a fost promovat in cele mai inalte dregatorii imperiale. Si acolo insa si-a pastrat dorinta de a trai ca un evreu cucernic. Din aceasta cauza, la virsta de 70-75 de ani a fost aruncat intr-o groapa cu lei, din care Dumnezeu l-a scapat in chip miraculos. Caracterul sau integru si apartenenta lui la lumea supraomeneasca a revelatiei divine, l-au ajutat sa pluteasca asemenea unei corabii peste talazurile framintate ale istoriei.

Monarhii lumi s-au succedat unul dupa altul: Nebucadnetar a fost urmat de Belsatar, iar apoi Babilonul a cazut in stapinirea lui Dariu, medul si a lui Cir, persanul. Simpatizat de toti acestia, Daniel a ramas mereu la curtea imparateasca, harazit de Dumnezeu sa fie un fel de “crainic dumnezeiesc” pe linga curtile imperiale ale pamintului. La ceas de cumpana, el a fost, asemenea poporului ales din care a facut parte, un fel de constiinta cosmica si de “lumina a neamurilor”.

A murit la Susa, probabil de batrinete, la 90-94 de ani.

Contextul scrierii: Unul dintre motivele pentru care cartea lui Daniel a fost contestata este si continutul supranatural al celor scrise de el. Vise, vedenii, talmaciri, izbaviri miraculoase din foc sau din gura leilor, aparitii angelice sint intrepatrunse intr-o tesatura densa si imposibil de separat.

De fapt exista un motiv foarte intemeiat pentru care factorul supranatural este atit de proeminent in aceasta carte, in vremea aceea Israelul se afla in captivitate. Ierusalimul se gasea in ruina. Chiar si Templul – ultima speranta a evreilor – fusese ras de pe fata pamintului. intr-un fel, Iehova, Dumnezeul evreilor se dovedise mai slab decit dumnezeii Babilonului! Bel-Merodah il invinsese pe Iehova, sau cel putin asa le placea sa creada celor din paginul imperiu. Si tot asa erau inclinati sa creada si evreii. Reintoarcerea si refacerea pareau imposibile. Nimeni nu credea in spusele lui Ieremia care estimase durata robiei la numai 70 de ani. La urma urmei, de ce s-ar tine Dumnezeu de aceasta promisiune daca nu s-a tinut de promisiunile facute lui David si Solomon?!

Lucrarile supranaturale relatate de Daniel au fost tocmai niste raspunsuri date unor astfel de ginduri. Ele au avut caracterul unor semne venite din partea lui Iehova si adresate lui Israel si neamurilor deopotriva.

Atunci cind Dumnezeu a transferat dreptul de instrument al suveranitatii Sale de la Israel si l-a daruit lui Nebucadnetar, El l-a ridicat pe evreul Daniel si l-a asezat la curtea regala Babiloneana pentru ca prin buzele lui si prin actiunile lui sa-l invete pe Nebucadnetar despre necesitatea supunerii inaintea Celui Atotputernic, incetind sa mai vorbeasca la Ierusalim, Dumnezeu si-a plasat solul la curtea marilor imperii ale lumii, dovedind neamurilor ca El exista si ca are ultimul cuvint in desfasurarea evenimentelor istoriei lumii. in acelasi timp, prin activitatea lui Daniel, Dumnezeu a dovedit evreilor ca El continua sa le fie un Dumnezeu “de aproape”, gata sa le asigure supravietuirea si in stare sa-i elibereze si acum din robie tot asa cum a facut-o si atunci cind i-a scos din tara Egiptului.

Continutul cartii: Cartea lui Daniel este plina de intimplari in care supranaturalul invadeaza lumea obisnuita si schimba cursul istoriei. A fost vremea cind poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de o revelatie deosebita, cu puternice implicatii in desfasurarea ulterioara a istoriei.

Cea mai buna dovada ca aceste evenimente supranaturale s-au petrecut intocmai si nu au fost produsul fabulatiei o constituie chiar transformarea uluitoare pe care ele le-au produs asupra poporului evreu.

Pe durata robiei, evreii si-au schimbat total atitudinea religioasa, devenind dintr-un popor inclinat spre idolatrie, un popor cu o credinta monoteista mai tare decit granitul. Cei plecati in robie s-au aflat acolo din cauza celor aproximativ 500 de ani de cochetarie cu idolii neamurilor invecinate. in numai 70 de ani petrecuti in captivitate, Dumnezeu i-a “curatit” pe evrei in cuptorul miniei Lui si i-a scos de acolo vindecati pentru vecie. Nu multimea idolilor din Babilon i-a schimbat pe evrei, ci tocmai acele manifestari dumnezeiesti supranaturale amintite in cartea profetului Daniel.

De la Ezechiel stim ca Daniel devenise celebru chiar fiind inca in viata. Si cum s-ar fi putut sa fie altfel dupa intimplari ca cele relatate in capitolele 2 si 3 ale cartii sale? Ba inca sub influenta lui Daniel, Nebucadnetar emisese si celebrele lui proclamatii catre toate popoarele din Imperiu in care recunostea suveranitatea Dumnezeului evreilor (cap.4). Asemenea lucruri nu puteau sa-i lase indiferenti pe cei din Israel. Cu o noua si arzatoare dorinta, ei s-au aplecat asupra scrierilor profetice ale lui Ieremia (“in anul dintii al domniei lui, eu, Daniel, om vazut din carti ca trebuiau sa treaca 70 de ani pentru darimaturile Ierusalimului, dupa numarul anilor despre care vorbise Domnul catre proorocul Ieremia” – cap.9:2), si ale lui Isaia. Acesta vorbise nu numai despre caderea viitoare a Babilonului, dar pomenise pe nume chiar si pe cel ce avea sa dea decretul de reintoarcere a iudeilor in Canaan si de rezidire a templului din Ierusalim: Cir persanul (Isaia 45 si 46).

Cum trebuie sa fi trait evreii toate aceste evenimente? Cum trebuie sa se fi uimit ei vazindu-le prinzind viata chiar sub ochii lor? Experientele din acesti 70 de ani de evenimente supranaturale explica spulberarea indoielilor si ratacirilor lor si transformarea lor intr-un popor cu o adorare totala, unica si definitiva pentru Iehova.

Aranjarea cartii este foarte clara: primele 6 capitole sint istorice, iar ultimele 6 capitole sint profetice.

Mesajul cartii: Scopul cartii exprimat in mesajul ei central este expus in cuvintele repetate emfatic de trei ori in cuprinsul capitolului 4 (4:17, 25, 32): “Ca sa stie cei vii ca Cel Prea inalt stapineste peste imparatia oamenilor, ca o da cui ii place”. Este semnificativ ca acest mesaj este facut sa ajunga la noi prin gura smeritului Nebucadnetar, “capul” de aur si cel dintii suveran mondial din acesta “vreme a neamurilor”.

O alta caracteristica izbitoare a acestei carti este aceea ca ea este scrisa in doua limbi. De la capitolul 2:4 pina la capitolul 7 este scrisa in limba aramaica. Restul textului este scris insa in limba ebraica. Are faptul acesta vreo semnificatie? Noi credem ca da.

Exista o corespondenta extraordinara intre visul dat de Dumnezeu lui Nebucadnetar (cap.2) si prima vedenie a lui Daniel (cap.7). Amindoua ne traseaza cursul general al istoriei din “vremea neamurilor”. Celelalte vedenii ale lui Daniel privesc inspre viitor mai ales din punct de vedere al poporului Israel. Spre a le separa de restul, capitolele de la 2 la 7 sint scrise in aramaica, limba care se vorbea atunci in institutiile comerciale si diplomatice ale lumii. Aceasta schimbare, de la limba ebraica din debutul cartii, la limba aramaica din mijlocul ei si apoi intoarcerea la limba ebraica ilustreaza schimbarea accentului pe care Dumnezeu il va pune in istoria lumii si mai spune ceva, si anume, ca Dumnezeu a dat lumii acces numai la planul general al vremurilor, pastrind doar pentru cei ce stiau limba evreilor detaliile lui semnificative.

in plus, folosirea ambelor limbi este inca o dovada ca Daniel si-a scris cartea tocmai in acea vreme. inainte de vremea robiei, evreii n-ar fi inteles aramaica (vezi 2 Regi 18:26), iar dupa robia babiloneana, ei n-ar mai fi inteles ebraica, deoarece incetasera sa o mai foloseasca (vezi Neemia 8:8). Numai si numai in perioada de timp in care a trait Daniel, evreii au cunoscut amindoua limbile amintite.

Dumnezeu a asezat chiar in cuprinsul cartii dovada datei evenimentelor anuntate de autorul acestei scrieri. Astfel, El i-a redus la tacere pe cei care vor sa-i conteste valabilitatea, pentru ca de fapt nu vor sa-i primeasca mesajul.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Pentru studiul nostru, cel mai important este felul in care Domnul Isus il remarca pe profetul Daniel drept un crainic al lucrurilor viitoare (Matei 24:15-16). Datele prezentate in cartea lui Daniel sint intr-atit de exacte si de clare incit mai marii iudeilor au interzis cu desavirsire studierea lor, ca nu cumva poporul sa priceapa ca Isus a fost intr-adevar “Unsul-Mesia”.

Multi alti critici au sustinut cu incapatinare ca amanuntele istorice au fost adaugate mult mai tirziu in cartea lui Daniel de catre preoti. Descoperirile de la Marea Moarta (intre altele si o copie a cartii lui Daniel) au dovedit insa zdrobitor de clar ca textul profetic din care a citat Domnul Isus a existat exact in forma de azi cu sute de ani inainte de era crestina.

Cartea lui Daniel este cheia profetica a Bibliei. Imaginea ei se reflecta simetric in cartea Apocalipsei. Cele mai importante pasaje profetice ale cartii sint visele profetice ale lui Nebucadnetar din capitolul 2 si vedenia despre “cele saptezeci de saptamini” din capitolul 9.

Visul lui Nebucadnetar din capitolul 2 schiteaza istoria imparatiilor lumii si are un interes deosebit pentru neamuri. Vedenia lui Daniel din capitolul 9 este o profetie privitoare la Israel si la evenimentele cheie prin care va trece acesta.

Visul lui Nebucadnetar

Niciodata nu a visat un muritor un vis mai epocal decit acesta. impreuna cu vedenia lui Daniel din cap.7 (care reia tema cap.2 si o lamureste in detaliu), acest pasaj anunta ca Dumnezeu s-a hotarit sa renunte pentru un timp la importanta preponderenta pe care a jucat-o in istorie divina Israelul si sa aduca in scena “Vremea neamurilor”, pomenite de Domnul Isus in Luca 21:24.

Lui Nebucadnetar, preocupat de “ce se va intimpla in vremurile de pe urma” (Dan. 2:28), Dumnezeu ii descopera in vis succesiunea de puteri mondiale care se va desfasura pe pamint incepind cu Imperiul lui si pina la venirea imparatiei “care va dainui vesnic” (Dan. 2:44.) Aceasta ultima imparatie pe care Dumnezeu o va aduce pe pamint va fi instaurata fara ajutorul vreunei miini” si va acoperi intreg pamintul (Dan. 2:34, 35, 45).

Cei dintii crestini au cunoscut si ei aceste profetii din cartea lui Daniel si le-au dat o interpretare foarte precisa. Iata ce scria Hippolytus, care a trait intre anii 160-236 dupa Cristos si a fost unul dintre ucenicii lui Irineu, socotit la rindul sau ca unul dintre cei patru mari teologi ai vremii sale:

“Capul de aur al Chipului, ca si leul corespunzator arata Imperiul Babilonian; pieptul si bratele de argint impreuna cu simbolul ursului din cap.7 sint Imperiul Mezilor si Persilor; pintecele si coapsele de arama impreuna cu pardosul (leopardul) ii arata pe Greci, care au detinut suprematia incepind cu vremea lui Alexandru Macedon; picioarele de fier ca si fiara “nespus de grozav de inspaimintatoare si de puternica” ii arata pe Romani, care sint in fruntea lumii in vremea de azi; picioarele parte de fier si parte de lut, ca si cele zece coarne, sint simboluri pentru zece imparatii care nu s-au ridicat inca; celalalt corn mai mic care s-a ridicat dintre cele zece il arata pe Anticrist; piatra care loveste Chipul si aduce Judecata asupra intregului pamint este Cristos”. (“Tretise on Crist and Antichrist” – Ante-Nicene Fathers, Volumul V, pag.210, par.28)

Partea de profetie care se implinise deja le era foarte clara primilor crestini. Ei si-au dat seama chiar si ca in perimetru Imperiului Roman se vor mai defini inca alte zece forme de guvernamint, aliate intr-o forma de stapinire comuna, care ii va face loc Anticristului si ca Cristos, la cea de a doua venire a Sa, va pune capat “vremii neamurilor”, instaurind chiar aici pe pamint imparatia neprihanirii. Cei dintii crestini nadajduiau inca de pe atunci in venirea imparatiei. Nu este de mirare, caci insusi Domnul ii invatase sa se roage spunind: “Vie imparatia Ta” (Mat. 6:10).

Revenind la secventele visului lui Nebucadnetar si la talmacirea pe care i-o oferea Daniel ajungem sa privim la o veritabila perspectiva a istoriei. Iat-o:

Imperiul Babilonian – a fost instalat la putere incepind cu anul 604 inainte de Cristos, prin venirea lui Nebucadnetar la putere, ca un urmas al lui Nebopolasar. Acest imperiu a fost supranumit: “Un Imperiu de Aur, intr-o epoca de aur”. Realizarile militare, economice si edilitare din Imperiu au depasit fara termen de comparatie tot ceea ce omenirea vazuse pina la vremea aceea. Ca oras, Babilonul era o minunatie a lumii. Zidurile lui erau intinse pe un perimetru de 90 de km cu fiecare latura lunga de 23 de km, inalt de 70-100 de metri si gros de 25 de metri. in interiorul orasului existau provizii suficiente pentru a supravietui unui eventual asediu pe o durata de 20 de ani. Riul Eufrat fusese deviat printre doi pereti dubli ai orasului si asigura alimentarea cu apa necesara. Nebucadnetar adunase in Babilon cantitati uriase de aur: cladise temple aurite, statui de aur si el insusi domnea pe un urias tron turnat din aur. Babilonul devenise un simbol al puterii omenesti si al trairii fara Dumnezeu.

Ca simbol profetic intilnit de multe ori in profetii, Babilonul reprezinta incercarea oamenilor de a se descurca fara Dumnezeu, sistemul din care este exclusa inchinarea la Dumnezeu si in care omenirea este organizata intr-o societate suficienta de sine. in judecata lui Dumnezeu, un astfel de sistem nu trebuie sa dainuiasca. Chiar daca el nu-si gaseste un rival pe pamint de care sa se teama, Dumnezeu insusi se ridica impotriva lui si-l sorteste pieirii. intr-un text din Isaia (45:1) ni se spune cum Dumnezeu l-a ridicat pe Cir-persanul si cum l-a ajutat in chip providential sa distruga Babilonul, inlesnindu-i patrunderea in cetate prin niste “porti, care sa nu se mai inchida”. Istoria ne spune ca asa a si fost. Acest Cirus-persanul a fost ajutat sa asedieze Babilonul de Dariu-medul, un unchi batrin al lui Cir. Ei au planuit ca in ajunul unei mari sarbatori din Babilon, cind populatia orasului se imbata de bucurie, sa devieze intr-o depresiune apele Eufratului si sa patrunda prin albia goala a riului, pe sub zidul cetatii, intre cele doua ziduri ale fortificatiei. Totul ar fi ramas insa zadarnic, daca “cineva” n-ar fi uitat tocmai in seara aceea sa inchida portile de fier dinspre interiorul cetatii. Dumnezeu hotarise ca falnicul Babilon sa devina “ca Sodoma si Gomora”, un loc in care nu va mai fi niciodata popor, ci il vor locui fiarele pustiei si-l vor bintui stafiile (Isaia 13:19- 22). Despre caderea Babilonului (in 538 i.Cr.) mai vorbise si Ieremia (Ieremia 50:1-3, 8-9, 14-16, 22-25; 51:1-4, 56-57) cu aproape 80 de ani inainte sa se intimple. Amanunte despre luarea Babilonului gasim si in cartea lui Daniel, in capitolul 5:1-31.

Urmasul lui Nebucadnetar, numit de Daniel: Belsatar, n-a invatat nimic din experientele tatalui sau si a fost inlaturat de la tron de insusi Dumnezeu, care-i cintarise in balanta dreptatii Sale si-l gasise usor (Dan. 5:22-28). Caderea Babilonului a devenit sinonima cu infringerea celor ce se ridica impotriva lui Dumnezeu, formind un sistem prosper pentru o vreme, mindru si arogant in infatisare, dar gol si ignorant in esenta. Cartea Apocalipsei ne prezinta caderea unui alt Babilon, Babilonul cei mare. Numirea aceasta este simbolica bineinteles si face aluzie la asemanarile care vor exista intre societatea viitorului, in timpul lui Anticrist si Babilonul istoric. Cititi in acest sens Apocalipsa 18:1-24. Concluziile acestui fragment din planul profetic revelat sint multe. Noi ne marginim sa enumeram doar citeva:

(1) Dumnezeu face ce vrea in istoria lumii (subliniata de trei ori in Dan. 4:17, 25, 32).
(2) Dumnezeu poate ingadui pentru o vreme nebunia oamenilor.
(3) Mindria merge inaintea caderii.
(4) Oamenii nu invata din experienta trecutului.
(5) Bogatia si slava lumii sint puse in cintarul divin si fiecare isi va primi rasplata.

Imperiul Medo-Persan – a luat fiinta in 538 i.Cr. si a durat 200 de ani, pina cind a aparut pe scena lumii Alexandru Macedon in 331 i.Cr. Despre felul in care a cazut Babilonul in miinile medo-persilor gasim scris in Daniel cap.5 (in special v.30-31). Dupa cum se vede din citirea textului, caderea Babilonului a fost hotarita de insusi Dumnezeu care o anuntase de altfel cu aproximativ 100 de ani inainte prin Isaia (13:17-18). Urmasul lui Nebucadnetar n-a priceput nimic din experienta marelui imparat (Daniel 5:18-22) si a trebuit sa fie scos din scena istoriei. in visul lui Nebucadnetar, imperiul Medo-persan corespunde “pieptului si bratelor de argint” (2:32), iar in vedeniile lui Daniel, el este asemanat cu “un urs care statea intr-o rina si avea trei coaste in gura intre dinti” (7:5), dar si cu berbecele din Dan. 8:1-4, 20). Aceste descrieri s-au potrivit intocmai cu caracteristicile acestui imperiu in care au fost introduse sisteme de taxare draconice si care si-a intins cuceririle dincolo de Egipt si pina la granitele Greciei.

Importanta profetica a imperiului Medo-Persan. Fara indoiala ca evenimentul cel mai extraordinar a fost implinirea absolut exacta a profetiei facuta despre aparitia si rolul imparatului persan Cir. Cu aproximativ 100 de ani inainte, Dumnezeu anuntase prin Isaia si numele acestui imparat si lucrarea pe care o va implini acesta: sa dea voie evreilor sa se intoarca in patria lor (Isaia 45:1-13). Pe cind slujea la curtea imparatului Dariu, Daniel “a vazut din carti” ca s-au implinit datele anuntate de profetul Ieremia (25:11) despre robia evreilor si impreuna cu mai marii poporului iudeu s-au infatisat inaintea imparatului purtind in miini sulul profetiei lui Isaia. Impresionat de cele citite, Cir s-a pus imediat pe lucru si Ezra ne povesteste despre hotarirea luata de el (Ezra l: l -11).

Dupa 200 de ani de dominare, Imperiul Medo-Persan s-a prabusit incercind sa cucereasca Grecia. in planul lui Dumnezeu, venise vremea lui Alexandru Macedon. in batalia de la Arabela (331 i.Cr.) desi coplesiti numeric, proportia a fost se pare de unul la douazeci in favoarea Medo-Persanilor, Grecii au obtinut o victorie zdrobitoare. imparatul medo-persan a incercat zadarnic sa-si regrupeze trupele intr-o retragere strategica. “Pardosul” grec (leopardul este cea mai rapida dintre feline) nu le-a dat nici un timp de ragaz, ci i-a urmarit peste tot cu o iutime nemaiintilnita in istorie. Pas cu pas, imperiul medo-persan a disparut, lasindu-i loc lui Alexandru sa se intinda “pina la marginile pamintului” (Daniel 8:5).

Imperiul Grecesc – este asemanat in visul lui Nebucadnetar cu “pintecele si coapsele de arama” (Daniel 2:32). Imaginea a fost cum nu se poate mai nimerita, deoarece grecii au fost primii in istoria lumii care au purtat in afara hainelor obisnuite echipament de razboi facut din arama. Despre soldatii greci se spunea ca sint “de arama”. Coiful, platosele, si scutul le-au dat grecilor avantaje nete si i-au ajutat sa infringa osti care-i depaseau cu mult din punct de vedere numeric. Comandantul lor, Alexandru, a fost un geniu militar. Nimeni nu i-a putut sta impotriva. El a cucerit tot ceea ce putea fi cucerit in vremea aceea, iar dupa aceea, istoricii spun, a izbucnit in plins, pentru ca nu putea merge mai departe.

Succesul l-a gasit pe Alexandru Macedon foarte repede. La nici treizeci de ani avea deja o putere incomensurabila. El a trait insa ca un smintit in betii si in serbari in care era proclamat una cu zeii. De fapt, chiar si campania lui impotriva Indiei, s-a nascut tot din dorinta de a repeta ceea ce facuse in traditia Olimpului grecesc Bachus si Hercules. La aproximativ 32 de ani, Alexandru Macedon a fost atins de friguri si a murit in delir dupa 11 zile de chin. Era anul 323 i.Cr.

Influenta imperiului grecesc asupra Israelului a fost adinca si de durata. Filozofia greceasca n-a facut casa prea buna cu religia evreilor, dar ocupantii s-au impus prin forta armata si viclenia distractiilor. Rezultatul influentei grecesti a fost o slabire a moralei si o provocare la adresa atasamentului evreilor fata de Dumnezeu.

imparatul grec Antioh Epifaniu a atins culmea represaliilor atunci cind a intrat calare in Templu si a oferit pe altar carne de porc (animal necurat in religia evreilor). El a omorit preotii si a incercat o grecizare fortata a evreilor. Prin ceea ce a facut, Antioh a intrat in istorie ca un precursor al lui Anticrist. (La el face aluzie Domnul Isus in Matei 24:15). Obraznicia cuceritorilor greci a trezit insa spiritul nationalist in evrei si sub conducerea Macabeilor, ei s-au revoltat si si-au dobindit libertatea. Aceasta scurta perioada de libertate s-a sfirsit insa repede. Din cauza framintariior interne si a luptelor fraticide, Israelul a slabit treptat si a cazut sub stapinirea masinii de razboi romane. Venise vremea ultimului imperiu din visul lui Nabucadnetar si din vedeniile lui Daniel.

Imperiul Roman. in vedeniile lui, Daniel nu a gasit nici o asemanare suficient de socanta pentru a ilustra ceva din caracterul acestei puteri mondiale. Profetul scrie: “Era o a patra fiara, nespus de grozava de inspaimintatoare si puternica” (Daniel 7:7). Nimic n-a putut sa stea impotriva acestei uriase forte de invazie romana care “avea niste dinti mari de fier, minca, sfarima, si calca in picioare ce mai raminea”

Roma si-a inceput cuceririle in anul 241 i.Cr., odata cu invadarea Siciliei. Sub talpile Legiunilor ei au cazut apoi Europa, Asia Mica, Orientul Mijlociu si coasta de nord a Africii, astfel ca intreaga Mediterana devenise un lac al Imperiului…

in timp ce alte imperii au durat o perioada masurata in zeci sau sute de ani, puterea Romei a instaurat un Imperiu care a dainuit mai bine de l.500 de ani. Chiar daca ramura de apus a Imperiului a cazut cam pe la anul 500 d.Cr., Imperiul Bizantin a continuat pina in 1453 d.Cr. De departe, Imperiul roman a fost cel mai mare dintre imperiile lumii.

Din cele patru puteri mondiale anuntate de Dumnezeu prin visul lui Nebucadnetar si prin vedeniile lui Daniel, Imperiul roman este important intr-un mod aparte:

(1) el va fi cea din urma forma de stapinire omeneasca asupra pamintului si

(2) el va fi imperiul in care va lovi Cristos la cea de a doua Sa venire. Asupra acestui imperiu se merita sa aruncam o privire mai atenta si sa cautam sa identificam fragmentele de informatii pe care ni le pune la dispozitie textul profetic.

Caracteristicile profetice ale imperiului fiarei.

a) Este un imperiu segmentat in doua sectiuni distincte. Textul din Dan. 2:33 ne spune ca in prima lui parte de existenta (“picioare”), imperiul este unitar si are taria fierului, in timp ce in cea de a doua parte a existentei lui (de la fluierele picioarelor in jos) imperiul se infatiseaza sub forma unei imposibile unitati intre fierul si lutul amestecate impreuna. intr-adevar, imperiul fiarei a patra a debutat sub numele de Imperiu al Romei si a supus sub talpile invincibilelor ei legiuni toata suflarea lumii. Romanii au cucerit prin forta si au dominat prin teroare. Fara a fi vreodata cucerit (!!!), acest imperiu al Romei a cazut intr-un fel de “lesin”, disparind temporar de pe scena istoriei. El s-a dat la o parte ca sa faca loc pentru “vremea Bisericii”. (Noi traim acum in vremea sfirsitului si putem vedea cum imperiul Romei se reface, ca forma si ca alcatuire, sub numele de “Confederatia Europeana” sau “Piata Comuna” sau “Comunitatea Europeana”. Exista astazi chiar si un “Parlament European” ca un mugure al unei visate conduceri unice.) in cea de a doua sa faza, Imperiul Romei sau Imperiul Fiarei, nu va mai fi unitar, ci fragmentat in zece unitati distincte de guvernamint simbolizate de cele zece coarne ale fiarei (Daniel 7:7-8; Apoc.13:l). Faptul ca imperiul fiarei a patra se reface, este semnul ca vremea Bisericii este pe sfirsite si ca Dumnezeu este gata sa reia firul profetiilor lui Daniel. in ordine cronologica urmeaza ca, dupa plecarea Bisericii, in imperiu sa apara “Omul faradelegii, Fiul pierzarii, Nelegiuitul” (2 Tesal. 2:3-12; 1 Ioan 2:18; Apoc. 13:3-8), micul corn din vedenia lui Daniel 7:8, Anticristul, “domnul care va veni” (Daniel 9:26). El va face semne mari si minuni, va intra in Templul din Ierusalim si se va da drept Dumnezeu, va face razboi cu sfintii si-i va birui, dar va fi nimicit de “piatra desprinsa fara ajutorul vreunei miini omenesti” (Daniel 2:34-35). Acest Anticrist va fi nimicit de suflarea Domnului Isus care-l va prapadi la aratarea venirii Sale (2 Tesaloniceni 3:8). Dumnezeu va da apoi imparatia in miinile Fiului Omului care va veni pe norii cerului (Daniel 7:13-14; 1 Corint. 15:24-27; Ps. 2).

b) Este un imperiu care va avea o putere infricosator de mare. Grozavia acestui imperiu nu si-a gasit echivalent in nici o creatura de pe fata pamintului. Textele profetice il numesc pur si simplu “FIARA”. Impresia pe care a lasat-o asupra lui Daniel a fost una “nespus de grozava de inspamintatoare si de puternica”. “Avea dinti mari de fier si minca, sfarima si calca in picioare ce mai raminea; era cu totul deosebita de toate fiarele de mai inainte” (Daniel 7:7) Astazi oamenii au descoperit energia atomica si armele moderne de distrugere ingrozesc pe toti locuitorii pamintului. Puterea de dominare a Fiarei se va sprijini si pe amenintarea cu razboiul atomic.

c) Este un imperiu in care totul si toti se vor afla sub controlul celui aflat la putere. Apocalipsa ne spune ca fara asentimentul Fiarei “nimeni nu va putea sa vinda sau sa cumpere” (Apoc.13:15-18). Mult timp aceasta profetie a parut greu de crezut, dar acum, de cind au aparut calculatoarele electronice, computerele si credit-cardurile cu coduri numerice, toata lumea stie ca acesta este drumul pe care se indreapta societatea de miine.

d) Este un imperiu cu o inchinare impusa. Forme de inchinare impusa au mai existat si in alte timpuri, dar ceea ce se va intimpla in timpul domniei Fiarei va intrece orice inchipuire. O a doua personalitate, la fel de dezumanizata (si numita din acest motiv: “o a doua fiara”, va indemna tot pamintul sa cada in admiratia Fiarei celei mari:

“Ea lucra cu toata puterea fiarei dinaintea ei (aceiasi putere satanica deci) si facea ca pamintul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintii, a carei rana fusese vindecata… Ea a zis locuitorilor pamintului sa faca o icoana fiarei, care avea rana de sabie si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omoriti toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei” (Apocalipsa 13:12-15).

e) este primul si singurul imperiu care, crezind in Dumnezeu, se va ridica declarat impotriva Lui. Forme de impotrivire fata de Dumnezeu au existat intodeauna, dar de obicei oamenii aceia erau sau agnostici sau atei sau idolatri. Fiara care va conduce imperiul roman restaurat, va fi pe fata Anti-Dumnezeu, Anti-Cristos. Diavolul insusi o va insufleti dupa incercarea de atentat sugerata de “rana de moarte care fusese vindecata” (Apoc. 13:12) si ii va transmite impotrivirea lui fata de Stapinul universului care l-a facut “sa-si piarda vrednicia” si sa devina “Satanah” (impotrivitorul).

Fiara “va intra in Templul lui Dumnezeu, dindu-se drept Dumnezeu” (2 Tesal. 2:4).

“El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Prea inalt, si se va incumeta sa schimbe vremile si legea; si sfintiilor fi dati in miinile lui timp de o vreme, doua vremi si jumatate de vreme” (Daniel 7:25).

“imparatul va face ce va dori; se va inalta mai pe sus de toti dumnezeii si va spune lucruri nemaiauzite impotriva Dumnezeului dumnezeilor; si va propasi pina va trece minia, caci ce este hotarit se va implini. Nu va tine seama nici de dumnezeii parintilor sai, nici de dorinta femeilor; cu un cuvint, nu va tinea seama de nici un dumnezeu, ci se va slavi pe sine mai pe sus de toti”. (Daniel 11:36-37)

Despre acest imperiu al Anticristului gasim o relatare mult mai amanuntita in cartea Apocalipsei. Pentru studiul de fata este bine sa ne oprim aici si sa ne amintim ca aceasta ultima forma de guvernamint al oamenilor, mai rea si mai perversa decit toate celelalte, va fi pedepsita nu prin interventia vreunei alte structuri sociale, ci prin insasi interventia lui Dumnezeu, care in persoana lui Cristos (“piatra desprinsa fara ajutorul vreunei miini omenesti”- Daniel 2:34) se va napusti asupra chipului vazut de Nebucadnetar, punind capat vremii neamurilor, si intemeind o noua imparatie, care va fi data “poporului sfintilor Celui Prea inalt” (Daniel 7:27).

“M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte si iata ca pe norii cerului a venit unul ca un fiu al omului; a inaintat spre Cel imbatrinit de zile si a fost adus inaintea Lui. I S-a dat stapinire, slava si putere imparateasca, pentru ca sa-i slujeasca toate popoarele, neamurile, si oameni de toate limbile. Stapinirea Lui este o stapinire vesnica, si nu va trece nicidecum, si imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata” (Daniel 17:13-14).

Fara sa staruim prea mult la analizarea visului lui Nebucadnetar, este bine totusi sa subliniem doua concluzii care ne afecteaza pe noi, cei de astazi:

(1). Sfirsitul epocii noastre nu se va produce in urma unei imbunatatiri treptate care sa culmineze cu venirea imparatiei cerurilor, ci se va implini printr-un moment de criza, de prabusire si de catastrofa neasteptata. in vedenia lui Nebucadnetar, peste degetele de fier si lut se prabuseste “piatra, deslipita fara ajutorul vreunei miini” (aratata in cap.7 a fi Cristos in imparatia lui Mesianica) si face bucati intreg Chipul, transformindu-l intr-o pleava luata de vint si imprastiata fara urma (cap.2:34-35, 43-45).

Iata ce scrie William Newall in aceasta privinta: “Toate visarile moderne despre un Mileniu inainte de venirea lui Cristos sint erezii nascute dintr-o necugetata incredere in bunatatea oamenilor sau, si mai grav, din inselare Satanica. “Cind vor zice: “Pace si liniste!” atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata, si nu va fi chip de scapare” (1 Tesal.5:3). Cristos va face razboi cu lumea actuala si va spulbera puterile lumii transformindu-le in pleava purtata de vint”.

(2). Sfirsitul vremurilor noastre este acum aproape. Cele doua picioare ale Chipului din visul lui Nebucadnetar sint o reprezentare fidela a istoriei. Dupa cite stim, imperiul roman s-a rupt in doua ramuri – Imperiul de Rasarit si Imperiul de Apus. Despartirea s-a produs in anul 395 d.Cr. Fara sa riscam prea mult, noi credem ca ne aflam astazi in perioada descrisa de imaginea celor zece degete ale picioarelor Chipului din vis. Traim astazi o renastere a Imperiului roman pe teritoriul cunoscut din Europa. Slabiciunea fierului amestecat cu lutul, defineste cum nu se poate mai bine, lipsa de coeziune care exista sub masca unitatii europene. “Legaturile omenesti” de care vorbea Daniel exista: casatorii peste granite, calatorii fara pasapoarte, investitii multinationale, libertatea companilor de a prelua contracte in alte tari, planul de a avea in curind o moneda comuna unica, etc. Totusi, dominarea Europei de astazi asupra lumii nu va mai avea forta si taria Imperiului de altadata. Dominarea militara va fi inlocuita cu dominarea economica si politica. Subrezenia partilor componente ii va determina pe cei din noua Europa Unita sa-l accepte ca unic conducator pe Anticrist. Cu solutiile propuse de el, lumea va parea ca iese din impas, dar… pacea adevarata nu va fi asezata decit de venirea Domnului Pacii. Va mai fi un groaznic razboi mondial: Armaghedonul, sau “ultimul razboi dinaintea pacii”.

CELE 70 DE SAPTAMiNI

Vedenia din cel de al 9-lea capitol al cartii lui Daniel este o profetie privitoare la Israel si la evenimentele cheie prin care va trece acest popor “de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pina la Unsul (Mesia), Cirmuitorul” (Dan. 9:25).

Aceasta perioada cuprinde istoria din “vremea neamurilor”, pina cind Dumnezeu se va arata si va reaseza Israelul in prerogativele Mesianice (“toate neamurile vor fi binecuvintate in saminta ta” – Gen 22:18).

Iata cuprinsul profetiei:.

(a) in versetele 24-27 i se spune lui Daniel ca: “70 de saptamini au fost hotarite asupra poporului sau”. Aceste 70 de saptamini (sau septade, deoarece in limba folosita grupa de 7 nu are neaparat semnificatia de saptamina) sint impartite in doua grupe, dupa cum urmeaza: primele 69 de saptamini si saptamina a-70-a.

De la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului” si pina in ziua cind Mesia va fi “stirpit” au fost hotarite sapte saptamini si sase zeci si doua de saptamini”. Facind socotelile ajungem la 69×7=483 de ani de la decret si pina la moartea lui Mesia. Ramine inca o a 70-a saptamina de ani, rezervati pentru vremea sfirsitului, cind un “domn al unui popor care va veni” va face un legamint trainic cu Israelul, dar la mijlocul acestei saptamini va calca legamintul si, intrind in Templu, se va da drept Dumnezeu.

Pentru a intelege profetia trebuie sa stabilim data la care s-a dat decretul pentru rezidirea Ierusalimului. Trecind peste cele trei decrete amintite de Ezra in cartea sa si care au lasat Ierusalimul cu zidurile inca neridicate, ajungem la porunca data de Artaxerxe ca urmare a cerem facute de Neemia: “trimite-ma in Iuda, la cetatea mormintelor parintilor mei, CA S-O ZIDESC DIN NOU” (Neemia 2:5). Data acestui decret ne este data la inceputul cartii: “in luna Nisan a anului al douazecelea al imparatului Artarxerxe” sau in luna Nisan 445 i.Cr.

Dupa obiceiul evreiesc, atunci cind nu ni se precizeaza ziua din luna este vorba de cea dintii zi a ei. Facind transformarile corespunzatoare calendarului Iulian, Sir Robert Anderson in colaborare cu “Astronomer Royal” au ajuns la concluzia ca aceasta data a fost 14 Martie 445 i.Cr. in socotelile profetice vorbeste in anii luni-solari de cite 360 de zile (vezi toate socotelile lui Ioan in cartea Apocalipsei) si daca facem socotelile de rigoare ajungem exact la ziua in care a intrat Domnul Isus in Ierusalim. Nu se poate sa nu fii socat de precizia cu care s-au implinit prezicerile lui Daniel. Cu pasiunea lui pentru amanunte, Evanghelistul Luca ne spune ca aceste lucruri se intimplau “in cel de al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar” (Luca 3:1). Stiind ca Tiberiu si-a inceput domnia la 19 August anul 14 d.Cr. ajungem cu socoteala la anul 29 d.Cr. sau exact 483 de ani de la porunca pentru rezidirea Ierusalimului.

Cine a citit Evangheliile stie ca Domnul Isus s-a retras intr-un fel de obscuritate deliberata dupa ce a fost refuzat de mai marii evreilor asteptind ceea ce El numea “Ceasul” care-i fusese hotarit. Era vorba de ceasul profetic al implinirilor Mesianice (Ioan 2:4; 7:8; 8:20).

“Acum sufletul Meu este tulburat. Si ce voi zice?… Tata, izbaveste-Ma din CEASUL acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pina la CEASUL acesta!” (Ioan 12:27).

intr-adevar in repetate rinduri El le-a poruncit ucenicilor sa nu spuna nimanui despre divinitatea Sa, dar in ziua Floriilor a primit slava multimilor care L-au primit ca pe Mesia! Cind fariseii au protestat, invocind blasfemia si teama de represaliile romanilor, Domnul Isus le-a spus clar: “Aceasta este ziua! Va spun ca daca vor tacea ei, pietrele vor striga!” (Luca 19:40)

Fara a-si face iluzii, El a privit de departe Ierusalimul si a izbucnit in plins spunind: “Daca ai fi cunoscut si tu macar in aceasta zi, lucrurile care puteau sa-ti dea pacea! Dar acum ele sint ascunse de ochii tai. Vor veni peste tine zile cind vrasmasii tai te vor inconjura cu santuri, te vor impresura si te vor stringe din toate partile te vor face una cu pamintul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau; si nu vor lasa in tine piatra peste piatra, PENTRU CA N-AI CUNOSCUT VREMEA CiND AI FOST CERCETATA” (Luca 19:42-44)

Ierusalimul ar fi trebuit sa stie ca se implinisera cei 483 de ani si ca venise vremea profetiei rostita de Zaharia: imparatul, Cirmuitorul venise blind si calarepe un minz, pe minzul unei magarite (Zaharia 9:9; Matei 21:4-5). Se implnisera cei 483 de ani de asteptare. “Unsul” inainta spre criza suprema a calatoriei lui terestre. Se apropia de momentul cind avea sa fie “stirpit”, si nimeni in afara de El nu stia inca ce vroise sa spuna Daniel atunci cind adaugase “stirpit, si nu va avea nimic” (9:26). Mintuitorul calatorea inspre inviere!

Ce se intimpla insa cu saptamina a-70-a? Ea ramine inca in viitor. intre “stirpirea” Unsului la sfirsitul celei de a 69 saptamini si inceputul celei de a 70-a saptamini se intinde acum “taina tinuta ascunsa de veacuri”: vremea Bisericii. Biserica a fost un secret pe care Dumnezeu nu l-a descoperit celor din Israel (Efeseni 3:2-13). La sfirsitul acestei perioade, in care harul este “la neamuri”, Dumnezeu se va intoarce iarasi inspre Israel, ii va readuce in patria lor si vor trai impreuna cu toata omenirea vremea amagitoare a Anticristului. Sub protectia lui initiala, ei isi vor putea reconstrui Templul, dar la jumatatea saptamina, legamintul va fi rupt, Anticristul va intra in Templu dindu-se drept Dumnezeu si declansmd lantul violent de evenimente relatat pe larg in cartea Apocalipsei.

Din pacate nu putem merge mai departe in analizarea profetiilor lui Daniel. Speram insa ca acest studiu asupra celor doua pasaje profetice de baza sa va fie folositor pentru investigatii personale ulterioare. intre timp, cu cea de a-70-a saptamina in minte, noi asteptam sunetul trimbitei divine, vocea arhanghelul, coborirea Domnului, deschiderea mormintelor, invierea celor sfinti, stapinirea din timpul imparatiei, si slava de care vor fi urmate toate acestea.

Vechiul Testament