Loading ...Filipeni
|
 Trimite Pagina unui Prieten
|
(2 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ...Efeseni – Noul Testament – Coloseni
Asculta toata epistola lui Pavel catre Filipeni (15:57):
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Sau asculta fiecare capitol separat:
Titlul: in originalul grec, cartea poarta numele: “Pros Filippesious” – “Catre Filipeni”.
Autorul: Pavel a sosit pentru prima data in Filipi prin preajma anului 52 d.Cr. inceputurile Bisericii din Filipi sint relatate de Luca in capitolul 16 din Faptele Apostolilor. El ne spune ca Pavel a avut o vedenie in care un om din Macedonia i-a spus: “Treci in Macedonia si ajuta-ne!” (Fapte 16:9). Ca raspuns la vedenie, apostolul a luat corabia din Troa pentru Neapolis (“orasul nou”) de pe continentul Europei si s-a indreptat repede spre cetatea Filipi. Vizita si lucrarea lui Pavel in cetate s-au centrat in jurul a trei persoane: Lidia, vinzatoarea de purpura, roaba cu un duh de ghicire pe care a eliberat-o Pavel si temnicerul cetatii. Lucrarea lui Cristos in Filipi a inceput deci cu o femeie din Asia (Tiatira), cu o sclava din Grecia si cu un Roman. Acestora li s-au adaugat cei citiva evrei reprezentati de “femeile” adunate la rugaciune pe malul apei. impreuna, acestia au format nucleul noii Biserici (Fapte 16:40).
Data: Epistola catre Filipeni a fost scrisa in anul 62 d.Cr., cam la treizeci de ani dupa inaltarea Domnului Isus la cer si cam la zece ani dupa ce apostolul Pavel predicase pentru prima oara in Filipi.
Contextul scrierii: Crestinismul era inca tinar, plin de putere si de entuziasm. Biserica aparuse ca o revarsare de prospetime intr-o lume intrata in putrefactia pacatului. Totul in jur parea ca se prabuseste. Religiile de altadata nu mai erau decit umbre. Filosofiile se transformasera in pareri discutabile. Deasupra tuturor se asezase, strivind tot, sandala imperiala a Romei. Forta subjugase inca o data spiritul. Carnea si pornirile ei pusesera stapinirea pe lume. Egoismul, cruzimea, jaful si uciderea erau raspindite la culme pe toata fata pamintului.
“Ce este Adevarul?” nu mai preocupa aproape pe nimeni. “Adevarul” zilei era dictat de cei care detineau puterea. Religiozitatea, evlavia si infrinarea nu se mai intilneau decit pe alocuri. “Omul” era in centrul preocuparilor lumii. Cezarul fusese declarat “Zeu” si astfel de zei dictau destinul popoarelor. in confuzia care domnea pretutindeni, Evanghelia crestina a aparut ca un fulger in noapte, brazdind intunerecul care se lasase greu. Ea se prezenta tuturor ca o veste noua venita din ceruri si intr-adevar de asa ceva aveau nevoie oamenii. invatatura ei antagoniza pretentiile Romei care-l ridicase pe Cezar printre zei. Evanghelia prezenta calea inversa, calea prin care Dumnezeu insusi coborise in mijlocul oamenilor. Biserica crestina prezenta lumii, nu o noua invatatura si nici o noua forma de organizare, ci o Persoana care a trait o viata exemplara. Fusese o viata traita intre oameni, dar intr-atit de deosebita, intr-atit de unica in maretia ei, in iubirea ei ne-paminteana, in absoluta ei puritate si-n completa ei daruire de sine, incit aceasta viata atragea cu puterea ei de fascinatie pe toti cei care aflau de existenta ei. Isus-Mintuitorul, aratase lumii pentru prima data ce face si cum este Dumnezeul care a creiat universul.
Viata acestui intemeietor al crestinismului nu se sfirsise odata cu moartea. Ea continua sa traiasca dincolo de inviere, manifestindu-se cu putere in existenta si faptele Bisericii. Cristos traia si in cer, dar si in crestinii primului secol.
Filipi era un fel de Roma in miniatura. Limba oficiala era latina, dar pretutindeni pe strazi se vorbea greceste. Numele vechi al cetatii Filipi fusese mai intii Datos, iar apoi Krenides, care se poate traduce prin “izvoarele” sau “puturile”. Numele de “Filipi” ii fusese dat de tatal lui Alexandru cel Mare, Filip, care isi facuse o avere imensa cu aurul scos din minele din imprejurimi. Cetatea se afla intr-o regiune extraordinar de bogata. Un sol fertil si un subsol incarcat de metale pretioase ii adusesera foarte curind celebritatea. Dincolo de toate acestea, plasarea orasului intr-o depresiune montana care functiona ca o veritabila “poarta” intre Europa si Asia, ii adusese afluenta comerciala si-l determinase pe Cezar Augustus sa declare cetatea Filipi: “Colonie Romana”. Coloniile din Imperiu nu erau cuceriri noi, ca in terminologiile folosite de noi astazi. Ele erau mai degraba orase noi, formate din “Legionari” retrasi la pensie dupa implinirea datoriilor militare. Asa se explica faptul ca, in ciuda numarului de locuitori greco-macedoneni, majoritatea cetatenilor din Filipi se numeau “romani”:
“I-au dat pe mina dregatorilor si au zis: “Oamenii acestia ne tulbura cetatea; sint niste ludei, care vestesc niste obiceiuri pe care noi, Romanii, nu trebuie sa le primim, nici sa le urmam” (Fapte 16:20-21).
in Filipi existau putini iudei. Fara indoiala ca pe acestia ii adusese acolo, nu caracterul militar al orasului, ci comertul infloritor care-i trecea portile. Numarul mic explica de ce iudeii nu aveau o Sinagoga acolo, ci doar “un loc de rugaciune”, asezat linga un curs de apa, unde se puteau indeplini spalarile rituale evreiesti (Fapte 16:13).
Acest grup de credinciosi a devenit imediat cea mai scumpa adunare pentru inima lui Pavel. Relatiile dintre apostol si cei din Filipi nu au fost niciodata tulburate de neincredere sau de pacate ascunse, asa cum a fost cazul cu alte Biserici infiintate de Pavel. “Din cea dintii zi” a existentei lor, cei din Filipi s-au alaturat eforturilor lui Pavel pentru inaintarea Evangheliei in lume:
“Multumesc Dumnezeului meu pentru toata aducerea aminte pe care o pastrez pentru voi. in toate rugaciunile mele ma rog pentru voi, cu bucurie pentru partea, pe care o luati la Evanghelie, din cea dintii zi pina acum… intrucit, atit in lanturile mele, cit si in apararea si intarirea Evangheliei, voi sinteti toti partasi aceluiasi har” (Filipeni 1:3-9).
Credinciosii din Filipi s-au identificat cu stradaniile si suferintele apostolului, trimitindu-i suportul lor material ori de cite ori au avut ocazia. Cel putin de doua ori i-au trimis lui Pavel ajutor in Tesalonic (Filipeni 4:16). Apoi cind apostolul a parasit Macedonia i-au trimis din nou (Filipeni 4:15) si i-au trimis iarasi cind avea nevoie de ajutor in sudul Greciei, acolo unde apostolul s-a ferit sa primeasca ceva de la Corintenii care, cel putin in privinta darniciei, aveau o cu totul altfel de inima (2 Cor. 11:9).
Din epistola lui Pavel catre Filipeni aflam ca grija lor pentru apostol a continuat sa se manifeste si dupa “intemnitarea” lui in Roma (Filip. 4:10-19).
Continutul cartii: Aceasta scurta epistola nu este o lucrare de lamuriri doctrinare, ci pur si simplu o “scrisoare”. Comentatorii o numesc: “Cea mai putin dogmatica dintre toate epistolele lui Pavel”. Caracterul ei este practic, nu profesoral; corectiv, nu informativ; o scrisoare de dragoste, de recomandare si de multumire. Desigur, tot textul ei este impregnat cu invatatura crestina, dar aceasta apare numai ca un fundal pentru desfasurarea ideilor si indemnurilor apostolului. Problemele din Filipi nu ajunsesera de fapt sa fie “probleme”: doar putina mindrie, putina lipsa de unitate, putina cearta, putin murmur si un inceput de amaraciune. Cele patru capitole ale cartii sint scrise de Pavel pentru a atinge citeva scopuri:
a. Epistola este o scrisoare de multumire. Trecusera aproximativ 10 ani de cind se cunostea cu cei din Filipi si acestia tot mai continuau sa-l mai trimita suport material.
b. Epistola este o informare despre situatia lui Epafrodit, trimisul filipenilor pe linga Pavel. Se pare ca cei din Filipi l-au trimis pe acest Epafrodit la Pavel nu numai ca sa-i duca banii, ci si ca sa ramina cu el si sa-i slujeasca. Din pacate, Epafrodit s-a imbolnavit insa foarte serios. Cind s-a vindecat, l-a cuprins dorul de cei de acasa si mai era si ingrijorat la gindul ca cei din Filipi aflasera de suferinta lui. Apostolul Pavel s-a hotarit sa-l trimeata acum inapoi. Nevrind insa ca unii din Filipi sa-l considere pe Epafrodit ca pe unul care si-a parasit slujirea, Pavel il trimite impreuna cu o scrisoare de recunostinta in care-l lauda putin: “Primiti-l deci in Domnul cu toata bucuria; si pretuiti pe astfel de oameni. Caci pentru lucrul lui Cristos a fost el aproape de moarte, si si-a pus viata in joc, ca sa implineasca ce lipsea slujbei voastre pentru mine” (Filip. 2:29-30).
c. Epistola este un indemn la trairea in unitate. Pavel aflase ca doua femei din adunarea din Filipi creiasera o stare de tensiune intre frati: “Deci, daca este vreo indemnare in Cristos… faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gind… indemn pe Evodia si indemn pe Sintichia sa fie cu un gind in Domnul. Si pe tine, adevarat tovaras de jug, te rog sa vii in ajutorul femeilor acestora, care au lucrat impreuna cu mine pentru Evanghelie…” (Filip.4:l-3).
d. Epistola este un mesaj de incurajare in fata valului de persecutie care se pornise peste crestini. De fapt, apostolul Pavel a parasit el insusi cetatea Filipi dupa ce a fost batut pe nedrept cu nuiele si pus in mod abuziv si ilegal in inchisoare. Aruncat impreuna cu Sila in “temnita din launtru, cu picioarele in butuci” el a fost folosit in mod minunat de Dumnezeu pentru “Evanghelizarea” detinutilor si pentru convertirea temnicerului. Am putea spune deci ca cei din Filipi au mostenit de la Pavel persecutia:
“Caci ai privire la Cristos, voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El… fara sa va lasati inspaimintati de potrivnici; lucrul acesta va fi pentru ei o dovada de pierzare, si de mintuirea voastra, si aceasta de la Dumnezeu” (Filip, l:29, 28).
e. Epistola este un avertisment impotriva infiltrarilor “iudaizatorilor”: “Paziti-va de ciinii aceia; paziti-va de lucratorii aceia rai; paziti-va de scrijilatii aceia! “Caci cei taiati imprejur sintem noi, care slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, care ne laudam in Cristos Isus, si care nu ne punem nadejdea in lucrurile pamintesti” (Filip. 3:2, 3).
Cuvinte cheie si teme caracteristice: Exista anumite idei majore care se repeta in epistola:
1. Ideea bucuriei crestine (1:4, 18, 25; 2:16, 17, 18, 28; 3:1, 3; 4:1, 4). Bucuria despre care vorbeste Pavel in aceasta epistola este “bucuria-roada a Duhului Sfint”, care caracterizeaza toate momentele vietii crestine. Ea poate fi experimentata indiferent de vitregia imprejurarilor sau de momentele de suferinta in firea paminteasca. Pavel si Sila s-au rugat si au cintat cintari de lauda chiar daca fusesera batuti crunt cu nuielele si le erau picioarele puse in butuci (Fapte 16:25).
Un comentator din secolul trei spune ca intregul mesaj al epistolei ar putea fi rezumat in aceste cuvinte: “Eu, Pavel, ma bucur! Voi va bucurati?”
2. Ideea “cistigului in Cristos”. Lucruri contradictorii care rastoarna toate socotelile, descoperind crestinilor orizonturi noi care trebuiesc explorate (1:21, 23; 3:7, 8, 14; 4:19).
CUPRINSUL CARTII
Introducere (1:1 -2)
I. Scurta dare de seama
a. Rugaciune pentru filipeni, 1:3-11
b. Pavel sufera pentru Evanghelie, 1:12-26
c. Filipenii sufar pentru Evanghelie, 1:27-30
II. Apel la smerenie 2:1-30
a. Dorinta lui Pavel, 2:1-4
b. Pilda lui Cristos, 2:5-16
c. Pilda lui Pavel, 2:17-18
d. Pilda lui Timotei, 2:19-24
e. Pilda lui Epafrodit, 2:25-30
III. Apel la cunoastere, 3:1-21
a. Avertisment impotriva ereziei, 3:1-9
b. Pilda alergarii lui Pavel, 3:10-17
c. Avertisment impotriva trairii in pacat, 3:17-21
IV. Apel la pace, 4:1-23
a. Pace intre frati, 4:1-3
b. Pace cu Domnul, 4:4-9
c. Pace in orice situatie, 4:10-19
incheiere, 4:20-23
Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.