Carti Audio

Evrei 12 - Si noi, dar, fiindca sintem inconjurati cu un nor asa de mare de martori

50 afisari | 0 comentarii | Scrie un comentariu | Inregistreaza-te | Login

Trimite Pagina unui Prieten

(Nici o nota inca)

 Loading ...

Evrei 11 - Epistola lui Pavel catre Evrei - Evrei 13

Evrei 12

1 Si noi, dar, fiindca sintem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice pedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.
2 Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavirsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3 Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentruca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre.
4 Voi nu v-ati impotrivit inca pina la singe, in lupta impotriva pacatului.
5 si ati uitat sfatul, pe care vi-l da ca unor fii: Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cind esti mustrat de El.
6 Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste.”
7 Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal?
8 Dar daca sinteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sinteti niste feciori din curvie, iar nu fii.
9 si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare cu atit mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor, si sa traim?
10 Caci ei in adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui.
11 Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii.
12 Intariti-va dar minile obosite si genunchii slabanogiti;
13 croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce schiopateaza sa nu se abata din cale, ci mai de graba sa fie vindecat.
14 Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara care nimeni nu va vedea pe Domnul.
15 Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca turburare, si multi sa fie intinati de ea.
16 Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mincare si-a vindut dreptul de intii nascut.
17 stiti ca mai pe urma, cind a vrut sa capete binecuvintarea n-a fost primit; pentruca, macar ca o cerea cu lacrami, n-a putut s-o schimbe.
18 Voi nu v-ati apropiat de un munte care se putea atinge si care era cuprins de foc, nici de negura, nici de intunerec, nici de furtuna,
19 nici de sunetul de trimbita, nici de glasul, care vorbea in asa fel ca ceice l-au auzit, au cerut sa nu li se mai vorbeasca,
20 (pentruca nu puteau suferi porunca aceasta: Chiar un dobitoc daca se va atinge de munte, sa fie ucis cu pietre, sau strapuns cu sageata”.
21 si privelistea aceea era asa de infricosatoare incit Moise a zis: Sint ingrozit si tremur!”).
22 Ci v-ati apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea in sarbatoare a ingerilor,
23 de Biserica celor intii nascuti, cari sint scrisi in ceruri, de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, de duhurile celor neprihaniti, facuti desavirsiti,
24 de Isus, Mijlocitorul legamintului celui nou, si de singele stropirii, care vorbeste mai bine decit singele lui Abel.
25 Luati seama ca nu cumva sa nu voiti sa ascultati pe Cel ce va vorbeste! Caci daca n-au scapat ceice n-au vrut sa asculte pe Cel ce vorbea pe pamint, cu atit mai mult nu vom scapa noi, daca ne intoarcem dela Cel ce vorbeste din ceruri,
26 al carui glas a clatinat atunci pamintul, si care acum a facut fagaduinta aceasta: Voi mai clatina incaodata nu numai pamintul, ci si cerul”.
27 Cuvintele acestea inca odata” arata ca schimbarea lucrurilor clatinate, adica a lucrurilor facute, este facuta tocmai ca sa ramina lucrurile cari nu se clatina.
28 Fiindca am primit dar o imparatie, care nu se poate clatina, sa ne aratam multamitori, si sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica;
29 fiindca Dumnezeul nostru este un foc mistuitor”.
Evrei 11 - Epistola lui Pavel catre Evrei - Evrei 13