Loading ...Evrei
|
 Trimite Pagina unui Prieten
|
(1 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ...Filimon – Noul Testament – Iacov
Asculta toata epistola lui Pavel catre Evrei (53:25):
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Sau asculta fiecare capitol separat:
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13
Epistola catre evrei rasare inaintea noastra ca un maiestuos virf de munte care domina toate culmile din departare. Ea este unul dintre cele doua tratate de teologie sistematica din Noul Testament. Primul, epistola catre Romani, a marcat intrarea in sectiunea dedicata epistolelor Bisericii dintre neamuri. Epistola catre evrei marcheaza acum trecerea la cea de a doua sectiune a epistolelor crestine: epistolele Bisericii crestine a evreilor. Ceea ce urmeaza de aici inainte (Iacov, 1, 2 Petru, 1, 2, 3 Ioan, Iuda si Apocalipsa) formeaza colectia de epistole adresate prioritar evreilor. Ele sint impreuna “stilpul evreiesc” din edificiul arcului de triumf al credintei crestine mentionat de noi in descrierea asezarii cartilor Noului Testament.
Niciuna dintre cele noua epistole dedicate evreilor nu sint adresate unei “biserici”, ci evreilor ca persoane particulare, ca grupuri distincte sau ca natiune. Primul verset din epistola catre evrei arata aceasta schimbare de ton: “Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe rinduri si in multe chipuri (tipuri simbolice – n.n.), Dumnezeu…”
Aceasta nu inseamna insa ca cei dintre neamuri nu pot beneficia de pe urma citirii acestor epistole. Adevarurile cuprinse in ele sint universal valabile, utile si accesibile tuturor acelora care si-au pus nadejdea in Domnul. Epistola catre evrei, de pilda, ne arata clar suprematia si finalitatea revelatiei mintuitoare a lui Dumnezeu in Cristos. Nu exista nici o singura alta cale de mintuire. Nu exista nimic care sa poata fi pus alaturi de persoana si lucrarea Mintuitorului. La ce este si la ceea ce a facut El nu mai poate fi adaugat nimic si din toate acestea nimic nu trebuie scos sau neglijat.
Titlul: in original cartea poarta numele: “Pros Ebraious” – “Catre evrei”. Epistola este evreiasca in tema, in continut si in alcatuire. Terminologia folosita in text este aceea folosita in Sinagoga evreiasca. Chiar si numirea epistolei este facuta in vocabularul tipic sinagogii: “Va rog, fratilor, sa primiti bine acest cuvint de sfatuire, caci v-am scris pe scurt” (Evrei 13:22). Predica autorului, fiind scrisa, nu vorbita, poate fi asemuita unei parti din “Midras”-ul evreilor crestini preocupat cu talmacirea crestina aplicata unor pasaje din Vechiul Testament si mai ales din cartea Psalmilor. Numai in cuprinsul capitolului intii gasim citate din Psalmul 2, 45, 102, 104 si 110. in capitolul 2 sint citate texte din Psalmul 8:4-6. in capitolul 3 este citat Psalmul 95:7-11. in capitolele 5 si 6 gasim Psalmul 110:4, iar in capitolul 10 ne intilnim cu pasaje din Psalmul 40:6-8. Unii au numit aceasta epistola: “Cea de-a cincea Evanghelie”. Primele patru descriu misiunea terestra a Domnului Isus, iar aceasta descrie misiunea Lui in cer, la dreapta Tatalui.
Autorul: Desi este atribuita lui Pavel, epistola care evrei nu-si prezinta in nici un fel autorul si nu ne da nici un indiciu pentru identificarea lui. impotriva parerii conform caruia Pavel ar fi autorul acestei carti este realitatea ca Pavel a primit de la Domnul o misiune “pentru neamuri”. Discutiile pentru stabilirea numelui celui care a scris aceasta epistola au continuat de-a lungul veacurilor pina astazi: Clement din Alexandria (150-215 d.Cr.) il propune ca autor pe Pavel. Origen (185-253 d.Cr.) a fost de parere ca gindurile sint ale lui Pavel, dar redactarea este a altui autor. Tertulian l-a sugerat pe Barnaba, Luther l-a propus pe Apolo, iar alti comentatori au vorbit despre Filip, Evanghelistul sau despre Aquila si Priscila. Consiliul intrunit la Cartagina in anul 397 d.Cr. ii atribuie lui Pavel scrierea a 14 epistole, printre care si a aceleia scrisa evreilor. Probabil ca si noi va trebui sa ne oprim la faimoasa remarca a lui Origen: “Numai Dumnezeu insusi stie cine este autorul uman al epistolei”. Cit priveste identitatea autorului divin, acesta este Dumnezeu insusi.
Data: Clement al Romei citeaza din aceasta epistola intr-una dintre lucrarile sale, ceea ce face ca o data dupa 96 d.Cr. sa nu poata fi luata in consideratie. Faptul ca este citat sistemul aducerii jertfelor fara nici o aluzie la incetarea lui, ne conduce la concluzia ca epistola a fost scrisa chiar si inainte de caderea Ierusalimului si distrugerea Templului (70 d.Cr.). Totusi, destinatarii epistolei par a fi fost crestini deja de multa vreme (Evrei 5:12; 10:32-34), poate chiar crestini din a doua generatie (Evrei 2 :13-14). Aceste observatii fixeaza data scrierii epistolei undeva intre anii 64-68 d.Cr.
Contextul scrierii: La data cind a fost scrisa aceasta epistola, evreii, ca neam, il refuzasera de doua ori pe Isus Cristos ca Mesia: prima data cu ocazia rastignirii si a doua oara dupa Rusalii. Totusi, multimi mari de evrei au crezut in Domnul si au format colectivitati crestine compacte si distincte de comunitatile religioase evreiesti grupate in jurul Templului si al sinagogilor. Aceasta “ramasita” care a primit noua revelatie a lui Dumnezeu s-a aflat atacata deopotriva din doua parti: din partea autoritatilor civile romane care s-au napustit furibund asupra miscarii acestui “nou imparat: Isus” (Fapte 17:7) si din partea autoritatilor religioase traditionale evreiesti hotarite sa stavileasca orice dezvoltare ulterioara a acestei alternative spirituale numita: “Calea cea noua” (Fapte 13:25-26; 19:9; 24:14, 22; Rom. 7:6).
Continutul cartii: Din cauza persecutiei pornite impotriva crestinilor si din cauza presiunii exercitate de concetatenii lor religiosi, pentru multi evrei, parasirea crestinismului si intoarcerea la sistemul ritualistic iudaic parea o alternativa mai sigura si mai comoda. Iata motivul pentru care autorul acestei carti isi indeamna cititorii “sa pastreze pina la sfirsit increderea nezguduita si nadejdea” in Cristos (Evrei 3:6) si sa “mearga spre cele desavirsite” (Evrei 6:1). Epistola catre evrei are cel putin trei scopuri precise:
a. Ea vrea sa confirme valabilitatea crestinismului evreiesc prin evidentierea faptului ca venirea lui Isus Cristos a implinit toate nazuintele Iudaismului si ca in El au fost realizate toate profetiile si perceptele Legii din Vechiul Testament.
b. Ea vrea sa-i avertizeze pe evreii care au imbratisat crestinismul asupra a doua pericole: (1) pericolul intoarcerii la Iudaism si (2) pericolul cochetarii superficiale cu invatatura crestina fara luarea unei hotariri ferme si definitive.
c. Ea vrea sa atraga atentia crestinilor de pretutindeni asupra superioritatii si suveranitatii lui Cristos. Lucrarea Lui este superioara fata de toate ritualurile si institutiile ceremoniale iudaice, iar persoana Lui este asezata de Dumnezeu deasupra oricarei alte personalitati sau oficialitati religioase.
Cuvinte cheie si teme caracteristice: Firul rosu care traverseaza toata cartea este ideea “superioritatii lui Cristos” (Evrei 1:4; 6:9; 7:7, 19, 22; 8:6; 9:23; 10:34; 11:16, 35, 40; 12:24). Epistola cuprinde o expunere a comparatiei si contrastului dintre lucrurile “bune” ale Iudaismului si lucrurile “mai bune” aduse de Cristos. Domnul Isus este “mai bun” decit ingerii, decit Moise, decit Iosua, decit Aaron; iar Legamintul cel Nou este “mai bun” decit Legamintul mozaic (Evrei 8:7-13). Textul epistolei catre evrei ni-L prezinta mai clar ca oriunde pe Dumnezeul-Om, Isus Cristos asezat ca Mare Preot la dreapta maririi lui Dumnezeu si mijlocind pentru mintuirea oamenilor (Evrei 4:14-5:10; 6:20-8:13).
Mesajul intregii carti poate fi rezumat in continutul a doua pasaje:
“Astfei, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – sa raminem tari in marturisirea noastra. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie” (Evrei 4:14-16)
“Si noi, dar, fiindca sintem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam ai staruinta in alergarea care ne sta inainte” (Evrei 12:l5.
CUPRINSUL CARTII
I. MESAGERUL “MAI BUN”: FIUL
a. Superioritatea fata de profeti, 1:1-3
b. Superioritatea fata de ingeri, 1:4-14
Paranteza: Pericolul neglijarii, 2:1-4
c. intruparea, 2:5-18
II. APOSTOLUL “MAI BUN”
a. Superioritatea fata de Moise, 3:1-6
Paranteza: Pericolul necredintei, 3:7-19
b. Superioritatea persoanei Sale, 4:1-10
Paranteza: Pericolul neascultarii, 4:11-13
III. PREOTUL “MAI BUN”
a. Comparatia cu Aaron, 4:14-5:4
b. Rinduiala lui Melhisedec, 5:5-7:25
Rinduit, 5:5-6
Autorul mintuirii, 5:7-10
Paranteza: Pericolul imaturitatii, 5:11-6:12
inainte mergatorul, 6:13-20
Un preot viu, 7:1-17
intarit prin juramint, 7:18-25
c. Relatia cu jertfele, 7:26-28
IV. LEGAMiNTUL “MAI BUN”
a. Stabilirea legamintului, 8:1-13
b. Continutul vechiului legamint, 9:1-10
c. Cristos si Noul Legamint, 9:11 -28
V. JERTFA “MAI BUNA”
a. Neputinta Legii, 10:1-4
b. Jertfa lui Cristos, 10:5-18
Paranteza: Pericolul respingerii, 10:19-31
VI. CALEA “MAI BUNA”: CREDINTA
a. Necesitatea credintei, 10:32-39
b. Exemple de credinta, 11:1-40
c. Exersarea credintei, 12:1-17
d. Obiectivul credintei. 12:18-24
Paranteza: Pericolul refuzului, 12:25-29
VII. PRACTICAREA CREDINTEI
a. in relatiile sociale, 13:1 -6
b. in relatiile spirituale, 13:7-17
Salutari personale, 13:18-25
SCHITA TEMATICA
I. ISUS – Un eliberator “mai bun”
a. Isus Omul-Dumnezeu – mai bun ca ingerii
b. Isus Noul Apostol – mai bun ca Moise
c. Isus Noua Capetenie – mai bun ca Iosua
d. Isus Noul Preot – mai bun decit Aaron
II. GOLGOTA – Un Legamint “mai bun”
a. are promisiuni mai bune
b. descinde dintr-un Cort mai bun
c. este pecetluit cu o jertfa mai buna
d. aduce rezultate mult mai bune
III. CREDINTA – Calea mai buna
a. este raspunsul cerut de Dumnezeu
b. a fost calea alesilor lui Dumnezeu
c. trebuie sa priveasca acum spre Domnul
d. este aratata prin trairea in sfintenie
Cuvint de incheiere
Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.