Loading ...Coloseni
|
 Trimite Pagina unui Prieten
|
(Nici o nota inca)
Loading ...Filipeni – Noul Testament – 1 Tesaloniceni
Asculta toata epistola lui Pavel catre Coloseni (14:27):
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Sau asculta fiecare capitol separat:
Scrisoarea lui Pavel catre Biserica din Colose s-a nascut in timpuri grele, cind invatatura curata a Evangheliei era sub atacul pervertitor al ereziilor filosofiei gnostice. Din inchisoarea Romei, Pavel asterne pe hirtie rinduri de scriere profunda cu implicatii care trec dincolo de timp si de spatiu prezentindu-ni-L pe Cristos in coplesitoarea Lui importanta cosmica. Pentru cititorul de azi, cele scrise de Pavel pot si trebuie sa constituie un ghid inspre intelegerea persoanei si lucrarii Domnului Isus Cristos.
Pentru titlul, autorul si data vezi introducerea la Epistola catre Efeseni.
Contextul scrierii: Orasul Colose era situat la aproape 170 de kilometri distanta de Efes si isi insira locuitorii de-a lungul serpuitoarei vai a riului Licus. Pe albia riului la vale, dupa un drum de 18 kilometri, ajungeai aproape de varsarea Licusului in riul Meander in tinuturile oraselor Laodicea si Ierapole. Aceste doua cetati stateau fata in fata pe cele doua maluri ale riului si-si inlesneau una alteia dezvoltarea.
La vremea cind scrie Pavel, toate cele trei cetati erau cuprinse in provincia Romana a Asiei. Locuitorii acestor orase erau bogati si afluenti atit in cele materiale, cit si in cele culturale. Desi greu incercati de activitatile vulcanice din strafunduri, care le-au pricinuit adeseori cutremure devastatoare, locuitorii n-au vrut sa paraseasca aceste meleaguri ale belsugului. Mai tirziu apostolul Ioan avea sa mustre Biserica din Laodicea pentru nevegherea ei, pentru superficialitatea credintei ei si pentru increderea ei in lucrurile materiale (Apoc. 3:17-18).
Despre Biserica din Colose stim precis ca ea nu a fost infiintata de Pavel (Col. 2:1). Se pare ca cel ce le vestise Evanghelia fusese unul dintre discipolii si colaboratorii lui Pavel, Epafras (Col. 1:6-7).
Activitatea acestui lucrator se intindea peste toate Bisericile din valea riului Licus. Rivna lui este recunoscuta si laudata de Pavel (Col. 4:12-13).
Pentru a intelege mai bine ce se intimplase in Colose este bine sa-i comparam pe cei de acolo cu exemplul pe care Pavel se straduia sa-l dea tuturor. Daca va mai aduceti aminte, Pavel marturisise celor din Filipi ca el “alearga spre tinta”, cautind “sa-L cunoasca pe Cristos” si sa se identifice duhovniceste cu itinerarul parcurs de Cristos in suferinta, moartea si invierea Sa. Mesajul apostolului era marturia unuia care nu se putea opri la jumatate de drum, multumindu-se numai cu jumatati de masura. El dorea mereu mai mult si… mai mult din Cristos. Prin comparatie cu el, ceea ce se intimplase in Colose era ca cei de acolo nu se puteau multumi… numai cu Cristos!
Pavel il dorea pe Domnul, cei din Colose doreau si “altceva” pe linga Domnul.
Fara indoiala ca in aceste centre ale Asiei patrunsese invatatura otravita a gnosticilor greci. Despre aceasta filosofic si despre pretentiile ei tulburi vom avea ocazia sa vorbim mai mult in introducerile la epistolele scrise de apostolul Ioan. Pina atunci este suficient sa spunem ca aceasta erezie:
a) ataca persoana si suficienta lucrarii facute de Cristos pentru mintuirea lumii.
b) adauga Evangheliei invataturi straine care o transformau intr-o simpla “alternativa” a celorlalte “cautari filosofice ale omenirii”.
Gnosticismul era o scoala filosofica bazata pe o cunoastere tainica (“gnoza”) obtinuta printr-un proces de initiere in urma caruia li se impartaseau discipolilor cunostinte despre starea lumii si despre caile spre refacerea “unitatii si armoniei cosmice primordiale”. Gnosticii priveau lumea ca pe o succesiune de sapte sfere concentrice ale existentei cu centrul in Dumnezeu. La mijloc era sfera prezentei divine, dupa care se insirau apoi sferele, din ce in ce mai inferioare, ale “domniilor, dregatoriilor, si stapinirilor ceresti”. Nascut accidental in cea mai periferica sfera a existentei, sfera materiei, omul era chemat sa caute sa se desprinda de ea si sa traiasca in spirit marea aventura a calatoriei prin “sferele ceresti” inspre “pleroma” sau locul plinatatii dumnezeirii.
Formulata in termeni foarte apropiati crestinismului, aceasta invatatura a gnosticilor a facut prapad in sinul Bisericilor primare. Comentatorii moderni o vad ca pe o incercare tardiva, dar energica a Diavolului de a impiedica raspindirea mesajului curat al Evangheliei mintuitoare prin jertfa de la Calvar.
Redus la citeva cuvinte, avertismentul lui Pavel spune celor din Colose ca nu tot ce seamana a Evanghelie este Evanghelie. Aduceti-va aminte ce le spusese Galatenilor:
“Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Cristos, la o alta Evanghelie. Nu doar ca este o alta Evanghelie; dar sint unii oameni care va tulbura si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Cristos. Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema!
Cum am mai spus, o spun si acum; daca va propovaduieste cineva o Evanghelie, deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema!” (Gal.1:6-9).
Erezia care patrunsese in Colose era o incrucisare de notiuni filosofice orientale si de restrictii alimentare iudaice. Gnosticismul reusise sa stringa sub acelasi acoperis idei contrare si nu de putine ori contradictorii. Nu era pentru prima oara si vai, nici pentru ultima oara, cind speculatii rafinate filosofice se uneau cu regulile rigide ale unei religii a faptelor si ritualelor exterioare. Extremele se ating in eroare pentru ca, asa cum spunea cineva: “daca mergi suficient de mult inspre est, ajungi cu siguranta la vest”.
Biserica trebuie sa stie sa se fereasca de atacurile invataturilor gresite. Iata un pasaj din instructiunile pe care i le da Pavel mai tinarului Timotei:
“Dar Duhul spune lamurit ca in vremurile din urma, unii se vor lasa de credinta, ca sa se lipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul ros in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor, pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre ceice cred si cunosc adevarul” (1 Timotei 4:1-3).
Continutul scrierii: intreaga epistola catre cei din Colose este un raspuns dat atacului invatatorilor eretici. Mesajul central al scrisorii este: “Cristos, plinatatea Dumnezeirii”, iar intentia declarata a apostolului este aceea de a-i convinge pe cei ce L-au primit pe Cristos ca, daca il au pe El, nu mai au nevoie de nimic altceva.
Punctul central al intregii scrisori se gaseste in versetul 9 din capitolul 2. in acest text, Pavel aseaza “pleroma” de care vorbeau gnosticii in chiar fiinta lui Cristos:
“Luati seama ca nimeni sa nu va fure cufilosofia, si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Cristos. Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El, care este capul oricarei domnii si stapiniri” (Col. 2:8-10).
Apostolul prezinta planul lui Dumnezeu de a reface “unitatea si armonia cosmica primordiala” nu prin ceea ce spuneau gnosticii, ci prin Cristos:
“El ne-a izbavit de sub puterea intunerecului si ne-a stramutat in imparatia Fiului dragostei Lui, in care avem rascumpararea, prin singele Lui, iertarea pacatelor.
El este CHIPUL DUMNEZEULUI CELUI NEVAZUT, cel intii nascut din toata zidirea. Pentruca prin El au fost facute toate lucrurile care sint sub ceruri si pe pamint, cele vazute si cele nevazute; fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapiniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.
El este mai inainte de toate lucrurile si toate se tin prin El.
El este Capul trupului, al Bisericii.
El este inceputul, cel dintii nascut dintre cei morti, pentru ca in toate lucrurile sa aiba intiietatea.
Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El, si SA iMPACE TOTUL CU SINE prin El, atit ce este pe pamint cit si ce este in ceruri, facind pace, prin singele crucii Lui” (Col. 1: 13-20).
Pentru Pavel, rezolvarea problemei umane, nu este “aventuroasa calatorie prin sferele ceresti”, ci primirea lui Cristos in inima, caci, intrucit omul nu putea ajunge singur la slava, Dumnezeu a coborit slava la nivelul nostru si ne-a oferit-o prin Cristos:
“Vreau sa zic: taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui, carora Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia intre neamuri, si anume: Cristos in voi, nadejdea slavei!” (Col. 1:26-27).
Constient de existenta unor “domnii si stapiniri” care se opun lui Dumnezeu prin invataturi gresite si care vor sa-I zadarniceasca planurile, Pavel scrie:
“A dezbracat domniile si stapinirile, si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce” (Col. 2:15).
in ce priveste “datinile religioase”, Pavel ii absolva pe crestini de necesitatea respectarii lor:
“Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mincare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua, sau cu privire la o zi de Sabat, care sint umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos” (Col. 2:16-23).
Solutia tuturor problemelor de viata crestina este asezata de Pavel in viata de inviere care trebuie sa pulseze in vinele noastre. La sfintenia crestina se ajunge nu prin “imbunatatirea si disciplinarea firii pamintesti”, ci prin primirea unei naturi din Cristos care va rodi de la sine:
“Daca deci ati inviat impreuna cu Cristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Cristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Ginditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamint. Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu” (Col. 3:1-3).
CUPRINSUL CARTII
Cuvint de introducere (1:1-8)
Rugaciune pentru “umplere” si “purtare intr-un chip vrednic” (1:9-14)
1. DOCTRINA – “sa va umpleti” (cap.1-2)
Cristos – plinatatea lui Dumnezeu in creatie (1:15-18)
Cristos – plinatatea lui Dumnezeu in rascumparare (1:19-23)
Cristos – plinatatea lui Dumnezeu in Biserica (1:24-2:7)
Cristos – plinatatea lui Dumnezeu in lupta cu erezia (28-23)
2. PRACTICA – “sa va purtati intr-un chip vrednic” (cap.3-4)
Viata noua – si fiecare credincios (3:1-11)
Viata noua – si credinciosii intre ei (3:12-17)
Viata noua – si relatiile de familie (3:18-21)
Viata noua – si relatiile de munca (3:22-4:1)
incheiere (4:2-18)
Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.