Carti Audio

Apocalipsa

207 afisari | 1 comentariu | Scrie un comentariu | Inregistreaza-te | Login

(Nici o nota inca)

 Loading ...

Iuda - Noul Testament - Geneza

Asculta toata cartea Apocalipsei lui Ioan (1:23:29):

Sau asculta fiecare capitol separat:

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22

Titlul: in original, cartea poarta numele: “Apokalypsis Iesou Christou” - “Descoperirea lui Isus Cristos”. Aceasta numire ne atrage atentia asupra Domnului Isus ca sursa si subiect general ai tuturor lucrurilor tratate in textul cartii.

Autorul: Nu incape nici o indoiala ca Cel ce ne trimite aceasta epistola despre Sine si despre desfasurarea istoriei viitoare este insusi Domnul Isus Cristos. Ioan este numai “instrumentul uman”, “scribul” ales pentru a ne transmite mesajul primit de la Domnul. Numele lui Ioan apare de patru ori in textul cartii (Apoc. 1:1, 4, 9; 22:8). Continutul cartii adevereste si el ca cel ce a scris-o a fost un evreu, cunoscator foarte versat in Scriptura, unul dintre conducatorii spirituali ai Bisericilor din Asia Mica, el insusi foarte religios si foarte convins ca miscarea inceputa de Cristos va triumfa in curind asupra fortelor demonice care sint prezente in lume. Apostolul Ioan corespunde cel mai bine unei descrieri ca aceasta.

Data: Cartea Apocalipsei a fost scrisa intr-o vreme in care crestinismul intra intr-o perioada de grea persecutie din partea autoritatilor din Imperiul Roman. Cei mai multi comentatori sint de parere ca data scrierii trebuie sa fi fost in preajma anului 95 d.Cr.

Contextul scrierii: Din momentul in care autoritatile romane au inceput sa impuna in imperiu cultul Cezarului declarat zeu, crestinii - care-L considerau imparat pe Isus si nu acceptau sa i se inchine Cezarului - au intrat in conflict deschis cu statul. Apocalipsa ii avertizeaza pe crestinii din Smirna despre vremurile grele care vor urma (Apoc. 2:10). Antipa, marturul credincios (Apoc. 2:13) cazuse deja impreuna cu altii, ca primele victime produse de persecutie (Apoc. 6:9). Ioan insusi se gasea exilat pe insula Patmos (Apoc. l:9), probabil un fel de inchisoare a imperiului. Nu este de mirare ca, sub presiunile evenimentelor vremii, unii din Biserica incepusera sa predice o cale a compromisului (Apoc. 2:14-15, 20), care trebuia combatuta repede, mai ales avind in vedere vremurile si mai cumplite care trebuiau sa vina.

Continutul cartii: Cartea are ca scop sa-i incurajeze pe cei credinciosi sa stea tari in credinta si sa nu se plece sub presiunea momentului. Autorul ei ii informeaza pe cititori ca in curind se va produce confruntarea finala dintre Dumnezeu si Diavol care se va solda cu zdrobirea Diavolului si biruinta glorioasa a Mielului lui Dumnezeu. Pina atunci insa, crestinii sint indemnati sa stea tare si sa se impotriveasca Diavolului chiar si cu pretul vietii. Ei trebuie sa stie ca au fost pecetluiti cu sigiliul vesniciei si ca vor fi razbunati la venirea Domnului Isus, cind cei rai vor fi pedepsiti pe vecie, iar cei credinciosi vor primi cununa rasplatirilor si intrarea libera in eternitatea fericita a unirii desavisite cu Fiul lui Dumnezeu.

Pentru a intelege bine cartea Apocalipsei, cititorul trebuie sa stie ca ea este scrisa intr-o forma literara specifica. Ezechiel, Daniel, Isaia si unii dintre profeti cuprind si ei pasaje “apocaliptice”. Acest gen de literatura este caracterizat de elemente profund simbolice prin care se incearca sa ni se transmita cunostinte despre realitati care ne depasesc in mod normal limitele cunoasterii noastre bazata pe experienta si simturi. Cu toate ca la prima vedere viziunile si imaginile descrise de Ioan par stranii pentru cititorul modern, cartea se poate intelege deoarece textul insusi ne pune la dispozitie “cheia” unora dintre simbolurile cartii (de exemplu: stelele sint ingeri, sfetnicele sint Biserici - Apoc l:20 - “curva cea mare” este Babilonul, iar Ierusalimul ceresc este mireasa Mielului - Apoc 21:9-10).

Exista patru scoli de interpretare ale cartii Apocalipsei: cea preterista, cea idealista, cea istoricista si cea viitorista. Luindu-le pe rind acestea sustin ca:

(1) Preterista - textul cartii este simbolic si legat de evenimentele care au venit asupra Bisericii in secolul I. Astazi, cartea are doar un caracter documentar, de marturie a ceea ce s-a intimplat deja si din care putem scoate principii vesnic valabile.

(2) Idealista - textul se adreseaza unor Biserici reale, dar are numai un caracter simbolic, ilustrind lupta dintre bine si rau, cu triumful final al binelui. Apocalipsa este redusa la nivelul unei culegeri de fabule.

(3) Istoricista - textul este adresat unor Biserici reale, dar capata un caracter alegoric in care se poate observa o descriere a istoriei din vremea aceea si pina la vremea sfirsitului. Apocalipsa este transformata intr-o carte de istorie “cifrata” care poate rivaliza cu oricare carte de istorie din scolile lumii. in dosul simbolurilor pot fi recunoscute: caderea Romei, mahomedanismul, papalitatea, reformatia, etc.

(4) Viitorista - natura textului si felul in care trebuie el talmacit sint reglementate de “cheia” din Apoc. 1:19: “Scrie lucrurile, pe care le-ai vazut, lucrurile care sint si cele care au sa vina dupa ele”. Apocalipsa este privita ca o cronica a vietii crestine din “vremea Bisericii” si ca o anuntare a evenimentelor viitoare din perioada sfirsitului. Spre deosebire de interpretarea istoricista, aceasta interpretare nu cauta sa recunoasca istoria trecuta a lumii in textul Apocalipsei. Ea rezerva descrierile din carte pentru evenimente inca viitoare, care isi asteapta in curind implinirea.

Majoritatea celor care interpreteaza “viitorist” cartea Apocalipsei vad in scrisorile trimise celor sapte Biserici, nu numai niste epistole cu caracter local, ci descrieri ale unor etape caracteristice prin care va evolua starea crestinismului pina in vremea sfirsitului (Apoc. 2 si 3). Restul cartii nu s-a intimplat inca. Evenimentele descrise incepind cu capitolul 4 al cartii se vor declansa in preajma sau chiar la cea de a doua venire a Domnului. Capitolul 20 descrie trecerea prin vremea Mileniului spre vremea judecarii omenirii, iar ultimele doua capitole descriu starea de dupa judecata, in fericirea eterna a partasiei cu Dumnezeu si cu cerul.

Desi recunoastem ceva bun in fiecare dintre cele patru feluri de interpretare, noi recomandam tuturor metoda viitorista. Ea este cel mai aproape de respectarea spiritului Scripturii si se armonizeaza cel mai bine cu ceea ce stim deja din informatiile transmise noua grin intermediul celorlalte carti profetice. Vechiul Testament a vestit, in repetate ocazii, venirea unei imparatii in care “Cineva”, venit din linia imparateasca a lui David, va domni la Ierusalim peste Israelul refacut si reinstalat in propria lui tara, extinzindu-si influenta domniei lui binefacatoare asupra tuturor neamurilor lumii. Aceste profetii sint atit de clare si in numar atit de mare, ca a incerca sa le “spiritualizezi” pe toate, ar insemna o necinstire a inspiratiei Duhului Sfint asupra autorilor lor.

Mai exista si acel aspect dublu al lucrarii mesianice pe care nu l-au putut intelege pentru o vreme evreii. Mesia trebuia sa vina si sa sufere si sa imparateasca. Astazi, noi stim ca de fapt a fost vorba despre doua veniri succesive ale Domnului. Prima data el a venit in Ierusalim ca sa moara pentru pacatele lumii, iar a doua oara se va intoarce in acelasi Ierusalim ca sa-si instaureze glorioasa Lui imparatie. Noul Testament nu ne spune cit timp va trebui sa treaca intre aceste doua veniri succesive. El ne da doar unele evenimente care vor anunta iminenta celei de a doua veniri si declansarea crizei mondiale care se va sfirsi cu biruinta finala a Mielului (Mat. 24:27-31; 2Tes. 2:1-12; 2Tim. 3).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Istoria lumii se desfasoara intre prima si ultima carte a Bibliei. Geneza ne arata unde au inceput toate, iar Apocalipsa ne arata unde si prin ce se vor sfirsi toate lucrurile.

Apocalipsa este o succesiune de serii de “sapte”. Se vorbeste despre: sapte Biserici (Apoc 1:4, 11), sapte duhuri (Apoc 1:4), sapte sfesnice de aur (Apoc 1:12), saptestele (Apoc. 1:16), sapte peceti (Apoc. 5:1), sapte coarne si sapte ochi (Apoc. 5:6), sapte trimbite (Apoc. 8:2), sapte tunete (Apoc. 10:3), sapte semne (Apoc. 12:1, 3; 13:13-14; 15:1; 16:14; 19:20), sapte cununi imparatesti (Apoc. 12:3), sapte plagi (Apoc. 15:7), sapte potire de aur (Apoc. 15:7), sapte munti (Apoc. 17:9), si sapte imparati (Apoc. 17:10). Cifra “7″ reprezinta in simbolistica iudaica “perfectiunea divina”. Cartea Apocalipsa ni-L arata pe Dumnezeu la lucru, in toata desavirsirea intelepciunii Lui, contestat, dar nebiruit, atacat, dar mereu la cirma istoriei, fara sa se grabeasca si fara sa intirzie, conducind totul spre implinirea planurilor Lui marete si desavirsite.

Cartea Apocalipsei poate si trebuie sa fie inteleasa. Nici o alta carte a Bibliei nu este mai clara in desfasurarea mesajului ei. Primele cinci capitole descriu prima miscare a actiunii prin care Cristos este incununat pe tronul din ceruri. Partea cuprinsa intre capitolele 6 si 20 descrie cea de a doua miscare a actiunii spre incununarea lui Cristos ca Domn pe tronul terestru. Finalul cartii inalta actiunea spre apogeul incununarii lui Cristos peste toata “noua creatie”. Cu planul acesta in minte, elementele particulare ale cartii isi gasesc repede locul si semnificatia.

CUPRINSUL CARTII

Introducere, 1:1-9

I. CRISTOS - pe tronul cerului
a. Fiul Omului intre cele sapte sfesnice, 1:10-20
b. Scrisorile catre cele sapte Biserici, 2:1-3:22
c. Tronul slavei si inchinaciunea din cer, 4:1 -5:14

II. Luarea in stapinire a pamintului
d. Ruperea celor sapte peceti, 6:1-17

O paranteza:
Pecetluirea celor 144.000 din Israel, 7:1-8
Multimea mlhtuitilor din Necazul cel Mare, 7:9-17

e. Cele sapte trimbite, 8:1-9:21

O paranteza:
Ierusalimul in vremea Necazului cel Mare, 10-11

f. Cele sapte personaje, 12-13
(femeia insarcinata, pruncul, balaurul rosu, Mihail, vulturul, fiara, a doua fiara)

O paranteza:
Pecetluirea celor 144.000, 14:1-5
Vulturul cu Evanghelia vesnica, 14:6-7
Avertismente rmpotriva Minarii la fiara, 14:8-13
Motivul pentru Armaghedon, 14:14-20

g. Cele sapte potire, 15-21

O paranteza:
Babilonul sub minia lui Dumnezeu, 17-18

h. imparatia de 1.000 de ani, 20:1-6
i. Ultima impotrivire si osinda lui Satan, 20:7-10
i. Judecata cea din urma, 22:11-15

III. CRISTOS - domneste in noua creatie

j. Un cer nou si un pamint nou, 21-22

Noul Testament