Loading ...2 Tesaloniceni
|
 Trimite Pagina unui Prieten
|
(Nici o nota inca)
Loading ...1 Tesaloniceni - Noul Testament - 1 Timotei
Asculta toata epistola a doua a lui Pavel catre Tesaloniceni (7:53):
Sau asculta fiecare capitol separat:
Asa cum am aratat deja, cele noua “Epistole ale Bisericii Crestine” sint asezate intr-o succesiune de trei grupe de 4 epistole, 3 epistole si respectiv 2 epistole. Primele patru vorbesc despre CRUCE ca esenta a doctrinei despre mintuire, urmatoarele trei vorbesc despre BISERICA ca trup spiritual armonios, compus din cei care au crezut in Cristos, iar ultimele doua, asezate pereche, prezinta VENIREA DOMNULUI ca eveniment sigur si sursa de motivatie pentru perseverenta sfintilor. in primele patru, credinta priveste inapoi la Cruce si este intarita. in cele trei de la mijloc, dragostea priveste sus la Mirele ceresc si creste in devotament. in ultimele doua, cele scrise tesalonicenilor, nadejdea priveste inainte spre sfirsitul care se apropie si se aprinde de dor.
Titlul: in originalul grec, cartea poarta numele de “Pros Tessalonikeis B” - “Catre tesaloniceni B”.
Autorul: Pavel scrie aceasta epistola ca o revenire asupra unor probleme care fusesera deja discutate (2 Tes. 2:5), dar fusesera intre timp denaturate de interpretari mincinoase.
Data: Probabil tot in jurul anului 51 d.Cr. la un anumit interval de timp dupa scrierea primei epistole.
Contextul scrierii: Pentru circumstantele istorice, recititi ceea ce a fost scris in introducerea facuta primei epistole. Din punct de vedere spiritual, aceasta a doua scrisoare s-a nascut datorita unui “fals” viclean prin care “cineva” alterase invatatura despre ziua revenirii Domnului.
Continutul cartii: Cea de-a doua epistola catre Tesaloniceni, este o urmare fireasca a celei dintii, in care Pavel le prezentase credinciosilor adevarul despre venirea zilei Domnului (1 Tes. 5:1-11). La scurta vreme dupa citirea acelei epistole, in Biserica din Tesalonic se intimplase insa ceva neprevazut. Profitind de faptul ca Pavel nu-si scria el insusi corespondenta din cauza bolii lui de ochi, ci o dicta altora (Rom. 16:22; 1 Cor. 16:21), “cineva” s-a gasit sa scrie o “epistola” pastorala plina de erezii despre venirea zilei Domnului. Din cauza ca nu-i cunosteau scrisul de mina, pentru o vreme falsul a trecut neobservat. Cind Pavel a aflat, s-a grabit sa le scrie cea de a doua epistola. Asa a aparut 2 Tesaloniceni.
“Cit priveste venirea Domnului nostru Isus Cristos si stringerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor, sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra, si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi venit chiar. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip…” (2 Tesal. 2:1-3).
Pentru ca lucrarea de ratacire sa nu se mai repete, Pavel vrea sa-i inarmeze pe tesaloniceni cu un semn de recunoastere si de verificare a epistolelor sale:
“Urarea de sanatate este scrisa cu mina mea: Pavel. Acesta este semnul in fiecare epistola; asa scriu eu” (3:17).
Erezia adusa de scrisoarea “apocrifa” era aceea ca “ziua Domnului ar fi si venit chiar”.
Sensul era ca Domnul nu se va intoarce vizibil si trupeste, ci ar fi vorba despre o reintoarcere “in Duhul”, ca ceea petrecuta la Rusalii, in aceasta interpretare, “ziua Domnului” nu ar mai trebui asteptata ca un eveniment glorios asezat in viitor, ci ea ar trebui inteleasa ca o vreme de har, o perioada de “o zi” in calendarul lui Dumnezeu in care “o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sint ca o zi”. Din aceasta perspectiva, ziua Domnului era interpretata ca fiind vremea Bisericii.
Daca veti asculta cu atentie in jur, eroarea aceasta mai persista si in zilele noastre.
Corectia facuta de Pavel este energica si imediata. El spune ca “ziua Domnului”, ca eveniment unic in planul lui Dumnezeu, nu va veni decit dupa ce pamintul va cunoaste doua evenimente catrastrofice:
a. “lepadarea de credinta” (2:3), inteleasa ca un refuz mondial al ofertelor lui Dumnezeu de rezolvare a problemelor lumii, ca o totala apostazie in care umanitatea ii va intoarce spatele lui Dumnezeu si
b. “descoperirea omului faradelegii” numit si, “fiul pierzarii, potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste “Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dindu-se drept Dumnezeu” (2:3).
intr-un sens foarte vag, omenirea traia inca din vremea lui Pavel evenimente pregatitoare acestei aparitii mondiale:
“Caci taina faradelegii a si inceput sa lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreste acum, sa fie luat din drumul ei” (2 Tes. 2:7)
Totusi, nimic din ceea ce s-a petrecut atunci sau din ceea ce se petrece acum nu se poate compara cu ce va fi atunci cind: “…se va arata acel Nelegiut…” (2 Tes. 2:8)
“Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si de puteri mincinoase, si cu toate amagirile nelegiuirii pentru cei cesintpe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mintuiti” (2:9-10).
Lucrarea acestui “Anticrist” va fi ingaduita de Dumnezeu ca o pedeapsa trimeasa asupra lumii care L-a refuzat pe Cristos. Dumnezeu le va da ceea ce au cerut de-a lungul secolelor, o lume fara Cuvintul lui Dumnezeu, fara oprelistile prezentei Duhului lui Dumnezeu; o lume cufundata in partasia celui care insumeaza toate realizarile “separarii si impotrivirii fata de Dumnezeu”: Satan insusi.
Domnia lui Anticrist va fi pregatirea decorului pentru scena finala a istoriei omenirii, cind Dumnezeu va aduce pedeapsa divina asupra lumii pacatoase. Lui Satan ii va fi ingaduit sa paseasca in arena pe fata, identificindu-se cu lumea inselata de el, conducind-o si insufletind-o intr-o ultima zvircolire impotriva dumnezeirii.
“Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna; pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placerea in nelegiuire, sa fie osinditi” (2 Tes. 2:11-12)
Dumnezeu nu va lasa nimanui sarcina de a-L confrunta pe “potrivnicul” Sau. infruntarea finala va fi intre Diavol si Domnul Isus insusi, iar victoria Domnului va fi deplina: “pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale, si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale” (2 Tes. 2:8).
O alta gresala a celor din Tesalonica a fost “trairea in neorinduiala”. Bazati pe faptul ca venirea Domnului este aproape, cei ce aveau inclinatii spre “lene” au gasit pretext pentru parasirea ocupatiilor zilnice si pentru inceperea unui trai “de pe o zi pe alta”. Astfel de oameni devenisera o povara pentru adunare si o proasta marturie fata de cei de afara. Nu este de mirare ca Pavel i-a mustrat cu asprime: “Cine nu vrea sa munceasca, nici sa nu manince” (2 Tes. 3:6-15). Venirea Domnului nu este o scuza pentru lenesi. Crestinul trebuie sa-si slujeasca Domnul pina in cea din urma clipa a existentei sale.
Cuvinte cheie si teme caracteristice: Una dintre cele mai interesante remarci ale lui Pavel este aceea din 2 Tes. 2:7: “Caci taina faradelegii a si inceput sa lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreste acum, sa fie luat din drumul ei”.
Pe cine prezinta apostolul cu aceste cuvinte? Cea mai probabila interpretare este aceea ca Pavel a vorbit aici despre prezenta si lucrarea Duhului Sfint in dispensatia Bisericii. Se cuvine sa-i multumim impreuna lui Dumnezeu pentru ca in vremea de acum a pus o “piedica” in calea Diavolului. Slava Domnului ca Satan nu poate face tot ceea ce voieste!
in timpul Mileniului, Satan va fi legat “completamente”, scos din activitate si tinut pentru o vreme in “abis”, dar, pina atunci, la sfirsitul perioadei de har in care ne aflam “cel ce o opreste acum” ii va fi luat din cale. Libertatea de lucrare a Diavolului va creste si va fi: “Vai de voi, pamint si mare! Caci Diavolul s-a pogorit la voi, cuprins de o minie mare, fiindca stie ca are putina vreme” (Apoc.l2:12).
Abia atunci isi va da el pe fata intreaga rautate si putere de distrugere, caci nu va mai fi limitat sa caute sa-i insele pe sfinti prefacindu-se intr-un “inger de lumina” (2 Cor.11:14), ci se va putea manifesta in toata cruzimea lui: “ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita” (1 Petru 5:8).
Atunci, el va apare ca: “fiara iesita din mare” si ca “fiara iesita din pamint” cu chipul omului identificat sub taina numarului 666 (Apoc. 13). intrupat in aceasta fiinta umana imputernicita cu resurse nemaivazute in istoria lumii, Diavolul va uimi intii lumea inselind-o, pentru ca apoi sa o stapineasca chinuind-o.
De ce “trebuiesc” sa se intimple toate acestea? Pentru ca numai in felul acesta omenirea, care L-a refuzat pe Cristos, va invata pe propria ei piele ce groaznica este vietuirea fara prezenta Domnului, intr-o ultima si culminanta lectie, Dumnezeu va arata tuturor ce inseamna sa te rascoli “impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau” (Ps. 2 lamurit in Fapte 4:25-28).
Dar chiar atunci cind se va parea ca 666 a invins toata creatia, se va arata din cer desavarsitul “7” al Dumnezeirii. Mintuitorul lumii se va cobori in slava, vizibil “ca fulgerul care rasare de la rasarit si se vede pina la apus”, si-l va nimici pe Diavol “cu suflarea gurii Sale si cu aratarea venirii Sale” (2 Tesal. 2:8).
CUPRINSUL CARTII
“Asteptind, veghind si lucrind cu rabdare”
Cuvint de salut (1:1, 2)
I. ALINARE - in nadejdea revenirii Lui (cap. 1)
Odihni intr-o viata de incercari (3-7)
Rasplati in viitor la venirea Lui (8-12)
II. AVERTIZARE - in privinta timpului venirii Lui (cap. 2)
Cind si cum va veni (1-12)
De ce si cum sa asteptam (13-17)
III. ANGRENARE - in pregatire pentru venirea Lui (cap. 3)
Incurajare pentru ce este bun (1-5)
Mustrare pentru ce este rau (6-15)
Benedictie si semnatura (3:16-18)
Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.