1 Tesaloniceni
|
|
Trimite Pagina unui Prieten
|
Coloseni – Noul Testament – 2 Tesaloniceni
Asculta toata epistola intai a lui Pavel catre Tesaloniceni (13:09):
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Sau asculta fiecare capitol separat:
“Binecuvintata noastra nadejde!”
Cu “1 si 2 Tesaloniceni” am ajuns la ultimele dintre epistolele dedicate Bisericii dintre neamuri. De la Romani si pina la Tesaloniceni am urmarit dezvoltarea invataturilor date noua de Dumnezeu prin apostolul neamurilor: Pavel. incununarea invataturii lui Pavel este invatatura despre revenirea Domnului Isus, iar 1 si 2 Tesaloniceni se ocupa tocmai cu aceasta problema.
Titlul: in originalul grec, cartea este numita “Pros Thessalonikeis A” – “Catre Tesaloniceni A”, deoarece ea a fost asezata pereche cu cea de a doua epistola a lui Pavel catre cei din Tesalonic.
Autorul: in legatura cu inceputurile Bisericii din Tesalonic si cu implicatiile lui Pavel in dezvoltarea ei este bine sa recitim textul din Fapte 17:1-14. O citire paralela a pasajelor din Fapte 17:13-16; 18:1-5; si 1 Tesaloniceni 3:1-8 ne va ajuta si mai mult sa ne formulam o imagine de ansamblu.
Pe scurt, ceea ce stim despre Biserica din Tesalonic este faptul ca ea a fost nascuta de Pavel in urma propovaduirii in sinagoga evreiasca din Tesalonic. Desi numarul celor convertiti dintre iudei nu a fost prea mare, Biserica a ajuns destul de numeroasa prin adaugarea unui numar mare de credinciosi dintre neamuri.
Succesul propovaduirii lui Pavel a provocat invidia si alarmarea comunitatii evreiesti, care s-a pus in miscare ca un stup de viespi. Ei au agitat intreaga cetate, au tocmit un numar de “oameni fara capatii” si s-au napustit asupra crestinilor. Intentia lor a fost sa se rafuiasca cu Pavel si cu Sila, insa…
“Fiindca nu i-au gasit, au tirit pe Iason si pe citiva frati inaintea dregatorilor cetatii si strigau: “Oamenii acestia, care au rascolit lumea, au venit si aici, si Iason i-a gazduit. Ei toti lucreaza impotriva poruncilor Cezarului, si spun ca este un alt imparat: Isus” (Fapte 17:-7)
Este clar ca ei au luat din Evanghelia lui Pavel numai ceea ce le-a convenit, transformind ingrijorarea lor religioasa intr-o presupusa problema politica cu implicatii sociale. Viclenia lor a reusit si astfel asupra crestinilor din Tesalonic a inceput foarte de timpuriu un val de persecutie.
Pavel si Sila s-au deplasat la Berea si se parea ca propovaduirea lor va avea un alt efect asupra comunitatii iudaice, dar “viespile turbate” din Tesalonic au venit si acolo:
“Dar iudeii din Tesalonic, cind au auzit ca Pavel vestea Cuvintul lui Dumnezeu si in Berea, au venit acolo, ca sa turbure si sa atite noroadele” (Fapte 17:13).
Asa ca Pavel a trebuit sa plece si din Berea, indreptindu-se catre Atena.
Putem spune deci ca Biserica din Tesalonic era compusa in majoritate din credinciosi dintre neamuri, cu un mic grup de evrei care crezusera in cele spuse de Pavel, dar cu intreaga comunitate evreiasca din jurul Sinagogii pusa in miscare intr-o aprinsa lucrare de persecutie.
Data: Pavel scrie aceasta epistola in preajma anului 51 d.Cr. din orasul Corint.
Contextul scrierii: in timpul lui Pavel, Tesalonic era un port important si in acelasi timp orasul capitala al provinciei Macedonia. Grecul Casander a intarit aceasta asezare in anul 315 i.Cr. si l-a numit dupa numele sotiei sale, Tesalonica, o sora vitrega a lui Alexandru Macedon. Romanii au cucerit apoi Macedonia in anul 168 i.Cr. si au reorganizat intreaga provincie stabilind capitala la Tesalonic. in timpul domniei lui Cezar August, orasul a primit statutul special de “oras liber” si a fost condus de un grup de magistrati, numiti si “politarhi”. Popolatia a crescut la peste 200.000 de oameni, iar pozitia maritima i-a inlesnit o bunastare infloritoare. Orasul supravietuieste si astazi in Grecia, sub numele de “Salonic”.
Cele doua scrisori adresate celor din Tesalonic ne prezinta un Pavel care statuse indelung de vorba cu noii convertiti despre lucrurile viitoare si mai ales despre revenirea Domnului:
“Cit despre venirea Domnului nostru Isus Cristos si stringerea noastra laolalta cu El… Nu va aduceti aminte cum va spuneam lucrurile acestea, cind eram inca la voi? Si acum stiti bine ce-l opreste ca sa nu se descopere… (stiti, pentru ca v-am spus! – n.n.)” (2 Tes. 2:5, 6).
De fapt, fiecare capitol al celei dintii epistole se sfirseste cu o referinta la venirea Domnului (1 Tes. 1:10; 2:19; 3:13; 4:17; 5:23).
Continutul cartii: Dupa ce Pavel a fost silit sa plece in graba din Tesalonic, inima lui a continuat sa fie preocupata de starea si progresul Bisericii de acolo. Stirile bune pe care i le-a adus Timotei in urma vizitei facute acolo, l-au facut pe apostol sa scrie aceasta scrisoare. Continutul ei este o imbarbatare a Bisericii, un raspuns dat unei lipse de intelegere asupra starii celor morti la venirea Domnului si un indemn la o viata de sfintenie in asteptarea maretelor evenimente viitoare. Accentul epistolei este pus pe statornicia credintei in Cristos (1 Tes. 3:8) si pe o continua crestere in dragoste si curatie (1 Tes. 1:3-10; 2:12-20; 3:10-13; 4:1-5:28). Cartea se ocupa si cu celelalte aspecte ale vietuirii crestine, totul fiind impulsionat de aceasta anticipatie fericita a revenirii Domnului Isus in slava.
Nimeni nu a spus vreodata ca invatatura despre lucrurile viitoare si mai ales cea despre venirea Domnului nu va naste greseli de interpretare si de aplicare in practica. Ar fi fost chiar de mirare daca Diavolul nu s-ar fi napustit cu inversunare sa anihileze extraordinarul impact al acestor invataturi.
Satan are doua metode de impiedicare a planurilor lui Dumnezeu. Una este este aceea de a-i opri, pur si simplu, pe oameni sa ia cunostinta de lucrarile lui Dumnezeu, iar a doua consta in pervertirea invataturilor primite de oameni din partea lui Dumnezeu.
Credinciosii din Tesalonic aflasera de la Pavel despre lucrurile viitoare si despre venirea Domnului, asa ca Diavolul nu mai putea impiedica aceasta revelare. Tot ceea ce-i mai ramasese de facut era sa incerce sa denatureze aceasta invatatura si sa-i faca pe cei credinciosi sa o aplice in mod gresit in practica.
Problema celor din Tesalonic s-a ivit atunci cind unii dintre credinciosii adunarii au murit si Diavolul a semanat in inimile celor ramasi deznadejdea si tristetea. Cumva, cei din Tesalonic stiau ca Domnul ii va lua la cer, dar nu le era deloc clara soarta celor care vor muri pina la venirea Domnului. Pavel le raspunde la aceasta nedumerire in 1 Tes. 4:13-18.
Este evident ca greselile de interpretare nu se elimina prin restringerea invataturii, ci prin mai multa invatatura. Aceasta a fost metoda folosita de Pavel. El nu a spus un fel de: “Iertati-ma fratilor! imi dau seama ca v-am bagat in lucruri pe care nu este bine sa le stiti. Mai bine nu va spuneam despre venirea Domnului”, ci i-a condus pe cei din Tesalonic la o intelegere mai profunda.
Remarcati autoritatea celor spuse de Pavel:
“Iata, in adevar, ce va spunem prin Cuvintul Domnului…” (1 Tes. 4:15).
Aici nu mai este vorba despre pareri personale sau despre interpretari de ale lui Pavel. Domnul Isus personal i-a incredintat acest mesaj pentru Biserica!
Cuvinte cheie si terne caracteristice: Epistola cuprinde descoperirea unor aspecte ale “rapirii” Bisericii la venirea Domnului, pe care nu le mai gasim in nici o alta epistola. Textul ne da o cronologie a secventelor in care se vor petrece evenimentele legate de invierea celor morti, transformarea celor vii si ridicarea credinciosilor “in nori” pentru a-L intilni acolo pe Domnul (1 Tes. 4:16-18).
CUPRINSUL CARTII
1 Tesaloniceni – Cristos, nadejdea noastra.
Cuvint de salut 1:1
I. PRIVIND INAPOI: Cum au fost ei salvati (cap. 1-3)
a) CONVERTIRE EXEMPLARA (cap.1)
Au cunoscut puterea Evangheliei (5), au devenit exemple (6, 7) si martori (8-10)
b) EVANGHELISM EXEMPLAR (cap.2)
in motivare (1-6), in conduita (7-12), in mesaj (13-16)
c) PURTARE DE GRIJA EXEMPLARA (cap.3)
Preocupare (1-5), crestere (6-8), rugaciune fierbinte (9-13)
II. PRIVIND INAINTE: Cum trebuie ei sa traiasca (cap.4-5)
a) Chemare si conduita (4:1-12)
in lumina voiei lui Dumnezeu.
b) Mingiiere si indemn (5:12-24)
in asteptarea venirii Domnului.
c) Rinduiala si credinciosie (5:12-24)
in trairea partasiei crestine.
Cerere si benedictia (5:25-28)



Trebuie sa va identificati pentru a scrie un comentariu.